Joshua

Capitolul XV

Capitolul XV — Fă ceva sau zi ceva.

Faye

        Mi-e cald. Și pare o senzație familiară, căreia obișnuiam să-i duc lipsa. O senzație atât de plăcută și care încă reușește să-mi amintească de dezamăgirile din liceu. Cea mai mare fiind dragostea pe care i-am purtat-o idiotului care mi-a frânt inima, urmată de naivitatea cu care crezusem toate balivernele sale și fragilitatea pe care simt c-am pierdut-o odată cu sentimentele mele. A fost o vreme când nu-mi puteam imagina viitorul fără el, iar atunci când mi-a spulberat întreaga integritate, am decis că nu-mi voi mai acorda permisiunea de a mă îndrăgosti fără să cunosc toate fețele unei persoane.

        Existau și amintiri frumoase. Ca serile de film, escapadele în mijlocul nopții — când principalele destinații erau fast-food-urile —, plimbările lungi cu mașina în care fredonam împreună melodiile de la radio sau momentele în care găteam împreună diferite mâncăruri. Toate s-au dovedit a fi niște iluzii deșarte ale relației perfecte, însă scopul său a fost altul. Și m-a marcat profund și neplăcut, astfel că mi-am promis că nu-mi voi mai acorda oricui încrederea.

        Clipesc pentru a îndepărta amintirile negative. Inspir și expir pentru încă câteva momente, curățându-mi mintea de imaginea lui și decid că e cazul să mă trezesc și să-mi înfrunt prostia de aseară.

        Închid ochii indignată când lumina puternică mă orbește, blestemând soarta când văd trupul lui Joshua lângă mine.

        Rahat!

        Cu o mână pe piept și una întinsă deasupra capului meu, Joshua stă lățit la mine în pat, dormind cu gura deschisă. 

        Nu știu dacă a fost cea mai înțeleaptă alegere să îl las înăuntru aseară. Dar nu părea dispus să plece, așa că, îmbătată de somn, i-am dat acces în apartamentul meu umil — după standardele sale — și acum sper doar ca Aimee să nu-și facă apariția, fiindcă dracu' să mă ia dacă mai pot duce o tură de roast din cauza lui Joshua.

        Așa că îi fac trezirea nebunului, la fel de grosolană ca apariția sa de aseară.

— Joshua, scularea, încerc eu să-l împing din șezut jos din pat, dar e evident în zadar, căci nici nu se clintește. Joshua! îi rostesc numele răspicat.

        Rămân din nou uimită de capacitate unora de a dormi buștean.

— Alooo, trezește-te! Nu vreau să te vadă Aimee aici, mă vaiet în zadar.

        Îmi proptesc mâinile pe partea dreaptă a mijlocului său și încerc să-l împing, imaginându-mi că se va deștepta dacă cade pe jos. M-aș revanșa pentru toate dățile în care s-a comportat cu mine ca un porc.

— Mhmm, mormăie în sfârșit.

— Scoală-te!

        Joshua își deschide ochii, privește tavanul, apoi pe mine și surâde de parcă fața mea e cel mai amuzant lucru. Probabil arăt ca naiba fără pic de machiaj și cu părul nepieptănat, deci și eu aș râde de fața mea posacă.

— Mi-e sculată, nu trebuie să tot repeți, rostește el gutural.

        Își întinde brațele în lateral, articulațiile pușcându-i, și cred că maxilarul mi-e undeva pe la parter din cauza șocului.

— Dacă vrei, continuă și-și pune brațele sub cap, poți să faci ceva în privința asta.

        Mă uit instinctiv la locul în care se presupune că îi e sculată, însă nu stau să analizez zona. Mintea mea nu poate percepe ușurința cu care îmi spune chestiile astea, când i-am clarificat de atâtea ori că nu vreau nimic de la el — subliniez sexual. Eventual aș accepta o prietenie. Dar atât, nimic mai mult.