,,Ela Merison este o tânără liceană care în ciuda dureroaselor experiențe ale vieții sale ajunge la liceu unde, lucrurile nu merg așa bine precum se aștepta. Temerile trecutului și problemele apăsătoare ale prezentului o fac ciudată în ochii celorla...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-----✯𒊹︎︎︎𖣘 𒊹︎︎︎✯-----
Când am zis că ziua s-a terminat fără alte incidente, sigur că nu prevăzusem toată această avalanșă de evenimente.
Urasc să par neputincioasă, să par fără sprijin, să am nevoie de ajutorul celorlalți; iar azi s-a întâmplat de două ori, partea proastă e că nu știu de care ar trebui să-mi fie mai teamă, că el mi-a descoperit hemofobia sau că sunt în spatele lui pe o motocicletă ducându-mă nu știu unde?
Un sentiment de panică mă invadează neștiind cum să reacționez. Inima îmi bate cu peste 100 de bătăi pe secundă iar pulsul mi se accelerează. O senzație de panică amestecată cu o ciudată stare de siguranță sunt prezente in mintea mea.
Mâinile mele sunt lipite de abdomenul său, iar pânza tricoului lui este atât de subțire încât îi simt căldura corpului. Mii de senzații ciudate îmi ocupă mintea, iar inima îmi bate nebunește. De ce am acceptat?
Când îmi aduc aminte adevăratul motiv pentru care am acceptat inima bate încă și mai tare. Tatăl meu îmi trimisese un scurt mesaj, cu textul:
,, Ești bine? Când vii acasă oprește-te pe la o farmacie și cumpără câteva pansamente și dezinfectant, te rog!,,
Urmat mai apoi de:
,,Nu-ți fă griji, sunt bine. Te iubesc! "
Pentru o persoană oarecare acest mesaj nu înseamnă nimic, însă mie mi-a provocat o ușoară senzație de panică, urmată de un adevărat tumult de gânduri negative. Mintea mea încearcă să gândească rațional și să alunge orice îndoială nefastă din cap.
Mă lipesc de el, aproape fără să îmi dau seama, iar el nu mă respinge; căldura trupului său îmi dă o senzație de siguranță, provocandu-mi o durere inofensiva in stomac. Mintea mea o ia razna și de la pansamente și dezinfectant îmi alunecă la cum ar fi să fim într-un alt loc, spre o altă destinație, cu un alt scop.
Însă, probabil după seara asta lucrurile vor reveni cel mai probabil la normal. Mă tot întreb de ce a insistat să mă conducă acasă? Toate întrebările sunt prea greu de suportat, cu excepția uneia.
,,Oare mă place?" toți ne gândim la această întrebare măcar o dată în viață, și puțin au și un răspuns. Clar că el a vrut doar să fie amabil, după toată petrecania și să nu mă lase să merg singură în starea în care eram. Sau dorea doar să aibă ce povesti mâine grupului? Tot ce e posibil. Insă nu pot să nu mă gândesc la...
