Al 7-lea Diamant

Prolog

                      Soarele tocmai rasarise de dupa perdeaua groasa de nouri de pe cer. Lumina rosiatica-visinie cuprinse cerul si parea ca il insangereaza cu picaturi violet-rozalii. Prin indigoul cerului o linie groasa si mai multe liniute subtiri, firave isi facusera aparitia, despicand voalul de cerneala.

                           La periferia orasului Lightown, luminile farurilor incepeau sa se stinga, si zorii zilei sa isi reverse lumina binecuvantata asupra pamantului. 

                           Lumina care se stingea pe strazile oraselului, se aprindeau acum, in uriasa incapere a resedintei milionarului Vincent Murd. Usa masiva din lemn se deschise cu un sunet sec, fasait, in incapere intrand o domnisoara in uniforma. Era o rochita neagra, lucioasa mult prea scurta pentru a ii acoperi mai mult de un sfert din coapse, si mult prea stramta, scotandu-i in evidenta pieptul. Cu totii il stiau pe Vincent ca un nonconformist, un om cu gusturi si preferinte neobisnuite. Femeia inainta, pasind timid, cu o tava de metal in mana, continand doua croissante cu ciocolata pe o farfurioara cu incrustatii albastre, si cafea intr-o cana albastra, cu crini albi, cana care era asezata in fata a trei pliculete de zahar si a unei cutiute de frisca. Aseza tava pe masa intinsa din camera, pozitionata langa fereastra mare, si merse sa traga draperiile. Erau mari, albastru-inchis, si greoaie. 

                          Un mormait nemultumit se auzi dintre asternuturile patului. Cu  o voce poruncitoare, el spuse:

                  - Trage draperia inapoi in momentul asta!

                  Vocea groasa  nu o intimida, si domnisoara ii zambi spunandu-i:

                   - Domnule Murd, lumina face bine, camera trebuie aerisita.

                    El se ridica si veni rapid catre ea, cu o privire ucigatoare. Mana ei se desprinse usor de pe draperie, si incepu sa ii bata inima cu rapiditate. Acum ca statea in fata ei, putea observa ca era un om inalt, cu ochii caprui si parul blond ciufulit, cu pielea fina fara pic de barba, cu un parfum masculin specific foarte atragator dar care o speria in momentul de fata. Totusi, pe langa teama, ochii ei albastri nu reuseau sa nu observe printre genele ei lungi patratelele lui si corpul bine lucrat. Parul ciufulit ii intra putin in ochi. Toata prezenta lui era intimidanta, impozanta.

                Cu dintii inclestati, el ii spuse:

                - Iesi afara, esti concediata. Sa nu te mai vad. Inteleg ca esti noua aici, dar nimeni nu se pune cu mine, nimeni nu ma contrazice. Iesi.

                Ea isi musca buza de jos si ii spuse pe un ton arogant:

                   - Foarte bine. Nimeni nu are nevoie de un job in slujba unui nemernic care nu stie sa ii vorbeasca unei fete. Milionar care joaca in cazinouri. Om de nimic.

                Mai vroia sa spuna ceva dar palma lui ateriza dureros si cu zgomot pe obrazul ei. 

                    - Iesi. 

                Ii spuse el, din nou foarte calm.

                Ea isi retinu lacrimile si parasi incaperea. Ecoul vorbelor ei rasunau obsedant in mintea lui. ,,Om de nimic.". Camera se invartea cu el. Candelabrul cu piramide de cristal sralucea in lumina becului cu licariri ascutite, orbitoare.

*Cu 19 ani in urma*

                Lumina il orbea. Farurile ii intrau in ochi. In mainile lui statea fiinta fara suflare, parul ei blond ii acoperea mainile patate cu sangele ei. Ochii ei erau inchisi si chipul ii avea o nuanta palida, cadaverica. Nu sufla, nu misca...

                     O voce de femeie ii rasuna intruna, ascutita si disperata:

                    - Ai ucis-o! Nemernicule! Nenorocitule! Ai omorat-o! Om de nimic!

*In prezent*

                      Vincent isi inclesta pumnul si maxilarul. Iesi nervos si intra in dus, apa fiarta calmandu-i corpul. Mirosul de levantica se imrastie prin parul lui. Cand iesi din baie, inima lui batea mai calm. Se calmase. Isi lua blugii negri si isi privi in sertarul de jos din dulap pistolul negru. Gloantele stateau langa. Sapte gloante. Puse pistolul inapoi in sertar si il inchise cu cheia, la fel ca pe dulap. Se tranti pe canapeaua alba si porni televizorul, urmarind cele mai noi stiri: vremea de maine va fi calda...(muta programul); doi barbati s-au luat la bataie in urma unei grave dispute in legatura cu alegerile electorale...(muta canalul); pentru pandispan este nevoie de zahar,....

                    Ofta scurt si inchise televizorul. Numai plictiseala. In curand, toate acestea aveau sa se schimbe...

                  Am postat o noua carte, sper din suflet sa va placa! 

                 Acest prim capitol i-l dedic aceluia care ma incurajeaza sa scriu, si datorita caruia aceasta carte exista. Iti multumesc, Marius!

               Va astept parerile tuturor! :*