Al 7-lea Diamant

Racnet din Trecut

Buna:) Am revenit cu un nou capitol. Este un capitol putin cu cateva indicii despre subiectul acestei carti. Sunt curioasa cine va rezolva primul ,,misterul" :P
Va doresc lectura placuta!:)

Vantul adia usor din 3 in 3 secunde ca si pasii unui vals executat cu cea mai mare precizie. Totusi prin aerul rosiatic parca cerul nu era asa limpede...era incetosat...
Un clinchet usor de bricheta se auzi. O bricheta aurie, cu un leu incrustat pe ea, cu coama stufoasa, evidentiat intr-un usor basorelief. Vincent isi aprinse tigara si incepu sa fumeze nonsalant. Capatul acesteia se lumina usor ca un fulger apoi ramase o luminita colorata, ca focul. Fumul gri-cenusiu se inalta incet pierzandu-se in ceata rosiatica. Vincent ducea tigara la buzele sale nici prea subtiri, nici prea groase, bine definite, ingrijite, inhala aroma tigarii sale, apoi cu o rasuflare usoara lasa aerul sa iasa afara din pieptul sau, in cerculete care se ridicau si, din nou, se pierdeau in aerul gros.
Privirea ii era departe. Parea ca se uita la leul de pe bricheta. Dar el era atat de departe...
Doua batai sfioase se auzira in usa.
Barbatul tresari. In usa statea o domnisoara inalta, cu par castaniu, lung, intins, imbracata cu o fusta rosie, scurta, foarte stransa pe coapsele ei, definindu-i mai sus fesele rotunde, o camasa cu maneca lunga, alba, cu manecile suflecate care lasau la vedere doua maini palide, cu incheieturi delicate, care purtau una un ceas, si celalta o bratara cu initiala R.
Privirea lui o masura de sus pana jos, insistand asupra ochilor ei care tradau nelinistea si frica de comportamentul angajatorului ei.
- Da? spuse acesta cu un ton jos, grav, degajat, neprivind catre usa, mutandu.si privirea pe bricheta sa.
Rowen il privea. Vocea lui o hipnotozase, in timp ce ea ii contempla tenul fin mangaiat de barba marunta abia crescuta peste noapte. Ochii sai caprui erau asa patrunzatori, parul sau saten fiind luminat de razele soarelui care abia patrundeau prin perdeaua fina, visinie, care bloca privelistea catre gradina inmiresmata.
- Domnisoara Rowen, aveti ceva sa imi spuneti, sau veti ramane sa va holbati la mine? intreba el, inca neclintindu-si privirea.
Femeia tresari imediat, iar obraji sai se colorara intr-o usoara nuanta trandafirie, rozalie. Inima ii batea cu putere. Nu realizase ca ramasese cu privirea pierduta in directia sefului ei. Isi framanta incet mainile, apoi isi drese aproape insesizabil glasul, si rosti:
- Imi cer scuze, domnule Murd...vedeti dumneavoastra, eu...
- V-as ruga sa treceti direct la subiect, domnisoara.
El se ridica, cu statura lui impozanta, privind-o intens, ceea ce nu facu decat sa o intimideze si mai mult pe tanara Rowen, care spuse dintr-o suflare ce avea de spus, incercand sa nu se concentreze asupra bicepsilsor lui.
Ea pasi usor, fara sunet, catre el, si ii intinse un plic argintiu.
- A sosit azi dimineata pentru...
In ochii barbatului aparu o sclipire, dar miscarile sale erau calme, gandite, si lua cu usurinta plicul din mana tremuratoare a servitoarei lui, oprindu-i palavrageala, renuntand la a i se mai adresa cu politete:
- Multumesc, poti sa mergi sa iti continui treaba.
Ea il privi cu ochi tematori.
Mai e ceva, domnule...
El o privi suprins, ridicand din sprancene, asteptand sa continue.
Azi dimineata faceam curat in camera de zi si... am fost in dormitorul doamnei...
- Stai, ce? Camera cui?
Vocea lui era in sfarsit expresiva. Era evidenta o nota de amuzament in glasul sau. Doamnei? Ce doamna?
- Era o camera cu usi mari, argintii, si mi.am scapat carpa de praf, care a alunecat pana acolo, asa ca am vrut sa o iau dar din greseala s.au deschis usile, si am intrat, si am vazut tot acel praf, si am inceput sa fac curat si...am gasit asta...
In timp ce mana ei se deschise sub privirea lui care trecuse brusc de la amuzament la incordare si incruntare, el se crispa asteptand sa vada ceea ce i se arata. In mana domnisoarei, stralucea un revolver mic, argintiu, usor. Ochii lui sclipira din nou.
El inhala aerul si isi inchise ochii. Tocmai in momentul in care ea se intreba daca va mai exhala aerul, el ii spuse calm:
- Lasa-l pe masa si poti iesi. Pe viitor as fi recunoscator sa iti vezi de treaba si sa respecti strict planul de lucru pe care il primesti. Nu am nevoie de curiosi si bagaciosi in casa mea. Te rog sa inchizi usa in urma ta.
Ea parasi in graba incaperea, recunoscatoare ca se putea linisti departe de prezenta lui coplesitoare. Incepu sa respire liber si se intoarse la treaba ei, stergandu-si din minte acea intamplare.
Ramas singur, Vincent deschise ochii si privi micul revolver. Il lua in mana si ii cantari greutatea. Il privi atent, pierdut in incrustatiile sale detaliate, minutioase, linii curbe ca niste liane fine, care se impleteau intr-un Delta mare de tipar, care in functie de unghiul din care era privit, reprezenta cifra 7 si litera L.
Obiectul devenea tot mai greu in mana barbatului.

*Cu 19 ani in urma*

Buclele ei aurii se revarsau in onduleuri delicate pe spatele ei. Bronzul verii in acea zi o facea sa para mangaiata de soare. Tinea in mana micul obiect.
- E minunat...zambi ea sincer in timp ce statea in bratele lui. Multumesc.
El o tinea cu grija de dupa talie, imbratisand-o de la spate, avand-o lipta la pieptul lui. Degetele ei trasara semnul Delta. Zambi usor.
- Imi place. Cadou profund, ca intotdeauna.
Vincent ii sopti la ureche:
- L de la Lilith, aleasa inimii mele, tu... si 7 de la luna a 7-a, in care e ziua noastra...ziua de 7.07. Ziua binecuvantata in care te-am cunoscut. Ziua in care mi.ai adus culoare in inima...
Degetele ei se plimbara din nou pe micul semn, cu finete si admiratie. El o saruta usor pe obraz si ii desfacu locul care era destinat gloantelor. Ochii ei se marira si zambetul la fel. Se intoarse si il saruta scurt, soptindu-i un Multumesc...

*In prezent*
-Multumesc... multumesc... multumesc...

Vocea suava se repeta in mintea lui, un ecou melodios, atat de placut auzului sau...o voce pe care nu a mai auzit.o de demult, decat din amintiri...
Inchise inapoi locul destinat gloantelor, acum gol, dar pe care avea sa il reintregeasca in scurt timp. Puse revolverul in seiful sau, pe care il inchise imediat. Apoi se aseza pe canapea si incepu sa desfaca scrisoarea...

Hmm...oare ce plan are Vincent? Ce ascunde acest barbat cuceritor si amintirile sale? Ce subiect are scrisoarea..?
Veti afla doar citind mai departe :P
Multumesc pentru timpul petrecut citind si acest capitol, si va astept cu nerabdare parerile si anticiparile :)
Voi incerca sa postez cat de repede pot. Ne revedem curand!:):*