Mă ridic brusc din pat atunci când alarma mea începe să o ia razna. Chiar trebuie să îmi schimb tonul de alarmă . Fac ochii cât de mari pot şi arunc o privire la ecranul telefonului...e 6:30 dimineața şi trebuie să mă îmbrac să plec la liceu...Mai exact la noul meu liceu....Părinții mei se ocupă cu afaceri şi a trebuit să ne mutăm în Los Angeles acum o lună . Această plecare m-a deranjat puțin, dar m-a şi bucurat în același timp...La fostul liceu eram o ciudată tocilară, batjocorită pentru tot ce făceam...Nu cred că asta se va schimba foarte mult, adică eu voi rămâne o tocilară mereu, dar sper ca la acest liceu să fie puțin mai bine..
Apropo eu sunt Izabela, Iza mai scurt, am 17 ani şi sunt clasa a X-a. Am locuit în New York iar acum după cum am mai spus, locuiesc în Los Angeles.
Îmi iau halatul pe mine şi cobor pentru micul dejun.
-Maaamaa!!! Taaataaa!!!strig, dar fără niciun răspuns .
-Au plecat devreme domnișoară ...îmi spune Dara, bucatareasa noastră , şi cea mai bună prietenă a mea din ultimii ani.
-Au plecat? Unde?
-Cu afaceri...
-Amm...ok, mă duc să mă îmbrac atunci.
-Nu mănânci ?, ți-am făcut un mic dejun delicios!
-Nuu, mulțumesc...
De când ne-am mutat aici, părinții mei nici nu mai ştiu că exist...singura relație dintre noi sunt bilețelele...eu îi las bilețel mamei când am nevoie de bani, iar ea îi lasă lipiți pe frigider alături de un bilețel pe care scrie: 'Te iubesc! Dacă mai ai nevoie de ceva îmi spui!'....
Mereu e la fel....m-am obişnuit, de fiecare dată când mă simt singură scriu în veșnicul meu jurnal. Odată, prin clasa a IX-a am luat jurnalul la şcoală şi nu vreți să stiți ce s-a întâmplat când Eric, cel mai 'popular' băiat din scoala mea l-a găsit şi l-a citit...am fost umilită tot anul.
Am urcat în camera mea, am aruncat o privire în şifonier şi...NIMIC...bine, după mine toate sunt super dar sunt deja o ciudată tocilară, nu vreau să fiu şi una îmbrăcată ca bunica!
Fiindcă era prea târziu să merg la un magazin, am aruncat o privire în şifonierul mamei. Am luat o bluză mai lungă gri şi o pereche de pantaloni albi înfiorați , lejeri , am accesorizat totul cu lănțişorul meu norocos şi teniși şi am plecat.
Nici nu am apucat să intru pe poarta liceului, că un IDIOT, era să dea cu mașina peste mine! Am țipat puțin la el, dar nici nu m-a luat în seamă..
-Eşti bine?
- Da, nu e nimic...tu..?
-A, da...eu sunt Carla! şi îmi întinde mâna prietenos.
-Izabela, îmi poți spune Iza, încântată , şi îi strâng prietenos mâna .
-Eşti nouă pe aici? Nu te-am mai văzut !
-Da..m-am mutat de la New York acum 3 luni!
-Oh, păi vin-o să îți arăt şcoala..
-Bine...dar, cine era cel care a dat peste mine?
-Christian Clayton, cel mai popular şi cel mai drăguț băiat din liceul ăsta ! Dar e şi cel mai nesimțit , afemeiat , porc de pe aici!
Pufnesc puțin la auzul acelor cuvinte...
-De ce?
-De ce, ce?
-De ce e afemeiat?
-Pentru că şi-a tras-o cu aproape toate fetele de pe aici...
-Wow...şi de ce e aşa de popular?
-Pentru că e băiatul lui Greg Clayton, un mare om de afaceri şi pentru că e afemeiat..spune şi pufnim amândouă în râs .
După ce Carla m-a plimbat prin tot liceul, şi pot să spun că nu e deloc mic, poți chiar să te pierzi, iar eu am toate şansele să o fac...am mers într-o sală unde directorul trebuia să țină un discurs..
L-am văzut pe Christian, stătea cu două rânduri în spatele nostru lângă o fată care arataa...cum să spun...RECICLABILĂ!!!
-Ea e Bianca, noua achiziție a lui Christian! Ştiu...are atâta plastic în ea de o depășește pe păpușa Barbie...
Reciclabila a văzut că ne uităm la ea şi i-a şoptit ceva lui Christian. Am întors cât de repede am putut capul, dar tot i-am văzut zâmbetul ăla amuzat care, ciudat dar, e atât de...NU...Iza, băieții nu sunt de tine...
Peste câteva minute, directorul intră în sală . Era bătrân , chel, şi avea o burtă mai mare decât a unei gravide în 9 luni..
-E aşa de....
-E tatăl meu! spune Carla rapid...
-Drăguț...nu pot să cred că în încercarea mea de a deveni mai integrată am ajuns să mă împrietenesc cu fata directorului..
Restul zilei a fost plictisitoare, Carla mi-a vorbit într-una de toți elevii de aici, de toți profesorii, de ea, de familia mea...simțeam că îmi bubuie capul!!!
Când am ajuns acasă , am luat un borcan de ciocolată şi m-am pus pe privit filme plângăcioase...
CITEȘTI
Sexy Angel
Fiksi RemajaSunt doar o simplă fată. Sau nu? Poate că nu totul e atât de obișnuit precum am crezut...