Sexy Angel

Capitolul 7

Cum era de așteptat am nimerit un film horror, dar asta nu m-a oprit să îl privesc. Pe la jumătatea filmului eram deja cu ochii în pernă așteptând să se termine...voiam să îl opresc dar îmi era prea frică de întuneric. Am văzut pe ecranul televizorului că era ora 12:37 aşa că am dat pe mut şi m-am întins. În câteva minute am adormit.

***
Am vrut să mă ridic dar ceva greu mă împiedica. M-am uitat în jur, eram în dormitorul meu cu Christian lângă mine. Am ridicat capul şi i-am văzut chipul frumos. O şuviță mai rebelă stătea pe fruntea lui. Pur şi simplu îmi venea să îl mănânc. Cred că acum ştiu de ce îmi adusese mâncare aseară. :))

M-am cuibărit mai bine lângă el şi am așteptat să se trezească, dar se pare că a simțit. A ridicat capul şi m-a sărutat pe frunte.

-Bună dimineața îngerule!

-Neațaa!

-Cum ai dormit după filmul de azi noapte?

-Meh..Când m-ai adus aici?

-Pe la 2 dimineața.

-Aham. Christian pot să te întreb ceva?

-Cred că da. Ce e?

-Ieri, după ce ai plecat, m-am uitat prin camera ta şii...
Mă ridic uşor ca să par ceva mai serioasă.

-Şi ai găsit armele.

-Da. Ce se întâmplă defapt?

Christian se ridică, işi pune un tricou pentru că era la bustul gol şi iese din cameră, eu fiind pe urma lui.

-Nu ai de gând să îmi răspunzi?

-Nu e treaba ta, spune coborând scările.

-Nu e treaba mea? Mă ții închisă în casa asta cu idiotul de taicatu care se dă la mine când are chef, găsesc arme în camera ta, dar totuși nu e treaba mea? Cum vine asta?

-Ne vom muta! Ai încredere în mine te rog. O să îți povestesc când o să fie timpul..se apleacă încet şi îmi lasă un pupic pe obraz. Şi te rog nu mai umbla prin camera mea.

- Şi şcoala?

-Păi azi e prea târziu să mai mergi la şcoală. Eu trebuie să plec, tu strânge-ți lucrurile. Diseară ne mutăm, iar mâine vom merge la şcoală.

-Amândoi?

-Normal, încă studiem la același liceu. Hai urcă.

Mai aveam puțin şi săream în sus de bucurie. Am urcat rapid scările şi intrând în camera mea m-am trântit în pat. Am stat câteva secunde pentru a simți momentul apoi am început să strâng.
Ştiu că mi-a zis să nu mai umblu prin camera lui, dar pur şi simplu nu mă pot abține.

Am terminat de împachetat totul şi am pornit spre dormitorul lui Christian. Am ajuns la uşa lui dar nu am putut intra pentru că era încuiat.
Idiotul nu era acasă aşa că am profitat şi am început să mă uit prin toată casa.

Foarte multe camere frumos decorate, dar ceva mi-a atras atenția. O uşă mare şi neagră din fier pe care bine înțeles că am deschis-o. Nişte trepte din ciment şi întuneric. Am coborât încercând să găsesc întrerupătorul. M-am lovit de câteva lucruri dar nu contează. Camera avea un aer plăcut pesemne că nu era un beci sau ceva de genu'.

În sfârșit am aprins becul, moment în care ochii îmi ieșeau din orbite. Mii de arme de tot felul așezate ca într-o bibliotecă. O bibliotecă de arme. Lângă era un spațiu gol cu un cerc în mijloc. M-am apropiat şi am intrat în cerc, moment în care a început să o ia în jos. Aşa am ajuns într-o altă cameră care mirosea ca o groapă de gunoi şi care arată ca o închisoare. Mucegaiul de pe pereți dădea un iz înfiorător, iar mizeria asta....Am înaintat şi am văzut o fată bătută , învinețită chiar plină de sânge, zăcând într-o carceră.

De-a lungul holului mai multe carcere şi mai multe fete mi se arătau. Ce se întâmplă? Ce-s cu toate fetele astea ?

-Iza?

-Ce?

-Sper că îți aduci aminte de mine, spuse o fată roşcată.
Era fata cu care am stat în cameră înainte de licitație.

-Dumnezeule...Ce cauți aici?

-Păi , şi eu am fost cumpărată tot de numărul 7, la fel ca şi celelalte fete de aici...dar după ce ne-a folosit ne-a aruncat aici.

-Dar de ce?

-Ca să nu spunem ce ni s-a întâmplat. Vom fi ținute aici până la moarte.

-Vă bate?

-Dimineața , la prânz şi seara...spune că asta e mâncarea noastră.

-Doamnee..

-Salvează-te cât mai poți pentru că o să ajungi şi tu aici.

-La mine e oarecum diferit...eu..
Voiam să îi spun că sunt cu Christian, dar oare aşa e? Totul e atât de ciudat între noi.

- Eu..o să mă mut cu Christian.

-Christian e fiul lui...o parte din fete au fost ale lui.

-Ce? Bine dar cu mine e altfel.

-Îți spune să ai încredere în el, are grijă de tine şi arată afecțiune...spune o altă fată.
Pare să-i pese, dar după ce ti-o trage te aruncă aici.

Fata asta spune exact ce se întâmplă. Dar..eu.. Nu mai ştiu ce să cred. Îmi e frică de Christian, dar am promis că nu o să fug de el. Dar şi el a spus că o să aibe grijă de mine..Poate că dacă nu fug o să ajung ca toate fetele de aici.

M-am întors şi am plecat rapid. Am urcat în casă, iar mai apoi m-am închis în cameră şi am început să plâng. Am aruncat tot ce am împachetat pe geam chiar dacă ploua, în cameră rămânând doar mobilierul care nu încăpea pe geam. M-am rezemat de un perete şi am început să scriu în jurnal. Lacrimile îmi curgeau în continuu pe obraji şi chiar nu le puteam opri.

"Pentru o clipă am crezut că sunt specială. Că mă iubește şi că va avea grijă de mine. Azi m-am convins de contrariu văzând toate celelalte fete care stăteau să moară. În curând va veni Christian şi îmi e frică de cum o să reacționez. Nici măcar un animal nu ar trebui ținut în condițiile alea da' păi un om. Ce fel de oameni sunt?..."

Am auzit portiera mașinii, deci cred că a venit Christian. Era fereastra deschisă aşa că l-am putut auzi cum mă striga.

-Izaaa...

Christian povesteşte...

Am ajuns acasă şi am văzut toate lucrurile lui Iza în grădină. Am deschis uşa şi am alergat spre camera ei. Uşa ei era încuiată aşa că am tras în clanță. Am intrat şi am vazut-o stând pe jos şi plângând cu jurnalul în brațe. M-am apropiat de ea şi i-am şters lacrimile.

-Ce se întâmplă ? Cine ești ? Ce vrei de la mine? spune ea.

Ce naiba s-a mai întâmplat. Tata nu a fost acasă deci nu era vina lui.

-Ce s-a întâmplat?

-Ce s-a întâmplat??!!!??..tu să-mi spui! Ce-s cu toate armele alea, ce caută atâtea fete acolo???

-Cum? Cum ai aflat?

-Aşa voi ajunge şi eu nu? O să îți faci treaba şi o să mă arunci lângă celelalte fete nevinovate. Cum poți fi aşa...Îmi spune plângând.

-Iza...

-Nu! Vreau să mă duci acasă şi să mă lași în pace.

-Ştii că nu pot face asta.

-Nu o să spun nimic, nu îți face griji. Dar vreau să mă lași.

-Iza, eşti a mea şi vei fi mereu.

-Ştiam că vei spune asta. Problema e că pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să fiu a ta!!!

Cristina's out:*