Spune-mi ca glumesti

326 15 2
                                        

Inca ma holbez uimita..nu cred ca e posibil una ca asta..sufletul meu, era acum ratacit prin multe locuri. Lacrimile au inceput sa imi curga formand un rau pe obrajii mei.
Verisoara mea, Lidia, era impreuna cu Damian..si asta nu e tot, in acel moment, Damian a scos un inel si a cerut-o in casatorie. Interesant era ca decorul era acelasi ca si mai devreme. Iar cuvintele, parca facute pentru Lidia.
In momentul asta ma simt atat de folosita incat as putea sa ma arunc de pe un bloc..
Ma intorc si ma indrept spre Chris. Il vad, era in drum spre focul de tabara.

-Chris?

-Oo, ce avem noi aici?

-De ce ai facut asta? De ce mi-ai pus biletelul in geaca? De ce vrei sa ma faci mereu sa sufar?

-Am vrut doar sa-ti arat realitatea. Damian e cu Lidia de 2 ani. S-a folosit de tine doar ca sa-si faca curaj pentru Lidia. Am vrut sa-ti dovedesc ca esti a mea.

Lacrimile imi curgeau fara oprire.

-Acum hai la foc.

-La dracu cu focu asta. La dracu cu voi. Tip eu isterica si plec.

Ajung in cabana si incep sa mi fac bagajele. Nu mai am de gand sa raman aici nici macar un minut. O sun pe Carla iar ea face rost de un avion personal.
In doua ore eram acasa, in pat, cu fata in perna tipand si plangand.
Aud soneria si cobor, deschid usa si fara sa mai gandesc ii sar in brate lui Chris. Raman asa cateva secunde si apoi ma desprind usor.

-Imi pare rau. Nu trebui sa iti pun biletul. Dar nu voiam sa s..

-Te iubesc..spun incet si simt cum lacrimile incep sa mi strabata iar obrajii.

-Eu..eu simt ceva, e ceva ciudat, dar ma face sa ma simt altfel. Cand sunt cu tine..nu pot sa cred ca spun asta, dar cand sunt cu tine sunt mai bun, pur si simplu ma schimbi..nu stiu cum se numeste asta dar daca e dragoste, atunci te iubesc..

Ridic privirea spre el, si un zambet timid imi apare pe fata. Era adevarat? Chris mi-a spus ca ma iubeste?

-De ce nu mi-ai spus pana acum..de ce..

-Tu, tu trebuie sa stai departe de mine. Stii deja cu ce se ocupa tatal meu, stii ca si eu fac acelasi lucru..

-Stii ca nu pot face asta..

-Iza..eu am venit sa-ti spun ca plec..

-Ce?

-O sa plec in Europa..nu pot sa stau langa tine, e prea periculos. In viata mea, nu trebuie sa existe fete.

-Nu o sa spun nimic, promit..

-Nu e vorba de asta. Am semnat un contract. Conform lui, nu pot avea o fata in viata mea mai mult de 1 luna..iar tu deja ai depasit termenul. Ti se poate intampla orice daca nu ma indepartez.

-Dar eu nu vreau asta..

-Nici eu dar asa trebuie sa fie.

Inainte sa mai apuc sa mai zic ceva, Chrish s-a intors si a plecat. Am cazut in fata usii, tipand si plangand.

***
M-am trezit dupa cateva ore in camera mea. O vad pe Carla.

-Iza, ai multe de zis.

-Nu am nimic de spus.

-Te-am gasit lesinata in fata usii, trebuie sa mi spui ce se intampla.

-Ma poti lasa singura te rog?

Carla ofteaza plina de nervi si iese din camera. Raman doar eu si constiinta mea. Imi vin in cap doar cuvintele lui Chris. Nu putea sa plece, trebuia sa existe o cale de mijloc. O vad pe Carla intorcandu-se in dormitorul meu cu telefonul meu.

-Te cauta cineva. Spune scurt si imi da telefonul.

-Alo?

-Asculta bine papusa. Daca vrei sa iti fie bine, te vei indeparta de Chris.

-Cine esti?

-In caz contrar, prietena ta impreuna cu tine bineinteles, veti ajuge in mana mea.

-Stai linistit, Chris pleaca. Tampitule. Tip si inchid telefonul.

-Iza ce naiba se intampla?

Ma adun putin si incep sa ii povestesc totul Carlei.

-Clar, nu il vei mai vedea pe Chris,ok?

-A plecat in Europa.

-Ce? Uu, ce dragut..vezi, si el iti vrea binele. O sa stati la distanta de acum..

-Carla, eu plec in Europa.

-Ce? Ai innebunit femeie? Unde pleci? Crezi ca o sa il gasesti pe Chris in Europa? E un intreg continent. Termina cu prostiile.

-Nu intelegi, l-am mai pierdut odata, nu pot sa-l pierd iar..mi-a spus ca ma iubestee, nu pot evita asta, nu pot sta departe de el. Trebuie sa fie o cale de mijloc.

-Si cum o sa dai de el?

-Sun la aeroport si intreb de zborul lui. O sa-mi iau bilet in acelasi avion.

-Nu-mi place asta.

In 25 de minute eram la aeroport, cu bagaje dupa mine, singura, asteptand plecarea. Il vad pe Chris urcand in avion si ma reped dupa el. Doar eram secretara lui😂.

-Buna ziua. Sunt secretara lui Christian, cel care tocmai a intrat. Uitati biletul.

-Ok, scaunul 36 de langa dml Christian. Zbor placut.

Intru incet si ma asez langa Chris. Era atat de "blocat". Se uita pe fereastra si se gandea la ceva. Parea atat de trist..dar nu voiam sa atrag atentia asupra mea pana ce avionul nu decola. Simteam ca explodez, nu mai aveam stare. Intr-un sfarsit aud cum decoleaza avionul.

Stateam si ma uitam la Chris cand o fata in uniforma vine si ma intreaba daca vreau ceva de baut.

-Nu multumesc.

Apoi il intreaba si pe Chris care se intoarce si ramane uimit. Spune un scurt nu si apoi ramane blocat asupra mea.

-Ce cauti aici?

-Nu pot sa te mai pierd iar..

-Iza, tu constientizezi ce faci? Poti sa mori daca mai stai langa mine.

-Nu-mi pasa. Nu intelegi? Fara tine e ca si cum as muri. Nu pot fara tine, si nu vreau.

Se uita putin la mine iar apoi ma strange in brate. Aveam atata nevoie de imbratisarea aia..

-Iza, nu as putea trai fara tine. Daca ti se intampla ceva din cauza mea, as muri. Daca vrei sa fii cu mine trebuie sa te ascund pana cand tatal meu va muri. Atunci se va incheia contractul. Si nu pot sa te ascund pana atunci..

-O sa reusim..o sa vezi..

Il sarut scurt si apoi imi pun capul pe pieptul lui si astept aterizarea.

P.S. Lidia, verisoara Izabelei este defapt LidiaGroian. Mersii pt comentarii. Daca vreti sa mai apareti in poveste lasati com.
Astept in continuare parerile voastre. Urmatorul capitol sper sa il pot publica mai repede.

Cristina's out :*

Sexy AngelUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum