Povestea unei adolescente nebune

Adevarul

Ciudat este ca toata noaptea am stat sa ma gandesc la acea scena dintre Olivia si Jess. Nu, nu m-am fortat sa nu dorm ca sa fie o scena ca in fimele alea cand fata se gandeste toata noaptea la el sau invers. Chiar nu am putut sa dorm. Asa ca toata noaptea am bantuit prin casa ca o fantoma singuratica si m-am indopat cu inghetata de ciocolata care avea pe deasupra ei un toping delicios de ursuleti de jeleu, caramel si sirop de ciocolata. In fine, in timp ce mancam asta si mai uitam la filme de groaza de pe HBO am realizat doua lucruri: 

1.Nu trebuie sa ma mai uit la fime de groaza singura, la miezul noptii pentru ca probabil tipetele mele de frica o sa trezeasca pana si mortii.

2.Ar trebui sa-i spun lui Jess ceea ce simt pentru el pentru ca nu poate sa-mi infiga un cutit in gat cum ii face tipul din filmul asta iubitei sale.(Cel putin sper ca Jess nu o sa-mi faca asta... dar lui Olivia poate sa-i faca ce vrea)

In fine...eram hotarata. Aveam sa ii spun ceea ce simt pentru el.
Ciudat e ca cu cat trecea timpul eu eram din ce in ce mai descurajata de chestia cu spusul <adevarului>. Speram doar sa nu ma fac prea rau de ras. Prosti...stim cu totii ca o sa ma fac de ras.

In prima pauza in care am putut(si nu,nu am tras de timp)l-am tras de o parte:
-Jess...
-Ce este,raspunse el.
Eram cam descurajata dar am spus-o:
-Chestia e ca de cand te-am vazut prima data mi s-a parut ca esti dragut si am ajuns sa...te plac.             -Oh, imi pare atat de rau dar eu nu simt acelasi lucru pentru tine. Dar daca mai vrei, am putea ramane prieteni. Nu crezi?
Cred ca tocmai atunci ajunsesem sa simt sentimentul ce se numeste <dezamagire>. Cred ca acum am invatat ca viata nu va fi mereu "roz" sau numai "lapte si miere".

Ciudat este ca am inceput sa alerg spre baia fetelor, in timp ce pe obrazii mei se prelungeau lungi cascade involburate de lacrimi care se prelungeau apoi pe jos lasand o mica balta. Ciudat este ca in timp ce alergam m-am lovit de cineva...