Azi m-am trezit cam tarziu. Cred ca era 10:30 cand am deschis prima oara ochii mei verzi in dimineata aceasta. Cautam o raza de lumina,un semn ca sa fiu sigura ca e dimineata...dar in zadar. Geamurile erau acoperite de draperi groase care blocau orce raza.
Cand in sfarsit m-am decis sa ma ridic din pat am observat ca pe biroul din camera mea era o hartiuta mica pe care scria:
"Arata-le tuturor cum esti tu cu adevarat...p.s:dupa scoala cumpara si tu o paine,te rog. Te iubesc,Mama."
Ce dragut! A vrut sa ma incurajeze sa imi fac mai multi prieteni...sau pur si simplu a vrut sa caute un mod mai frumos de a imi spune sa cumpar paine.
La liceu orele au decurs destul de bine,iar pauzele le-am petrecut cu minunata Emma.
La sfarsitul orelor un biletel neasteptat era lipit de banca mea. Pe el scria "Imi pare rau de ceea ce s-a intamplat. Sper sa ne putem cunoaste mai bine. Buzz"
Wow, lui Buzz ii pare rau de ceva. Ciudat! Si mai vrea sa ne si cunoastem mai bine.
In fine. La sfarsitul orelor am realizat ca eu si Jess mergem pe acelasi drum spre casa. Nu ne-am vorbit prea mult unul altuia dar am comunicat. Si asta e destul de bine...nu? Cred ca conversatia noastra a decurs cam asa:
-Buna,zise Jess.
-A! Buna. Tu esti Jess...nu?
-Vad ca ma cunosti. Tu esti?
-Lucy.
-Se pare ca mergem pe acelasi drum nu-i asa?
-Da...
Cred ca a asta a fost. Uff,Jess!
Sper sa mai vorbim si altadata,dar ceva mai mult.
Pana atunci cred ca o sa trebuiasca sa ma apuc de teme. Ureaza-mi succes. Am destule.
CITEȘTI
Povestea unei adolescente nebune
Ficção AdolescentePoate ca tu nu ma cunosti. Dar eu te cunosc. Esti persoana ce imi citeste in momentul asta descrierea cartii. Bum! Magie!
