Povestea unei adolescente nebune

Prietenia

In dimineata aceasta m-am trezit pentru ca am auzit melodia trasnita de inceputul serialului sponge bob. Asta mi-a facut pofta sa ma uit la Sofia Intai nu stiu de ce. Ciudat!
Apoi am inceput sa ma gandesc insistent la acel baiat al carui nume nu-l stiu peste care am dat pe coridor. Poate pentru ca ascultam melodia "Love me like you do".
Faptul a facut sa ma uit pe geam si sa-l vad trecand prin dreptul blocului meu. Ce aveam sa fac? Pai logic ca am deschis geamul si am inceput sa urlu la el:
-Baiatu' ma mai ti minte? Sunt fata de pe hol.
Dragut e ca a inceput sa rada si sa tipe la mine:
-Nu ar fi mai bine sa imi dai numarul tau de telefon ca sa vorbim prin mesaje?
Asa ca am inceput sa caut prin casa ca o disperata o foaie pe care sa imi scriu numarul de telefon.
Cand am reusit sa ajung la el cu numarul meu de telefon inca era acolo. Surprinzator. Cred ca majoritatea baietilor ar fi plecat. In fine. Si dupa 10 minute dupa ce i-am dat numarul meu am inceput sa vorbim ca disperatii pe what's up. Cred ca ne trimiteam cam 10 mesaje pe minut.
A fost destul de dragut.
Se face ca-l cheama Kyle si e cu un an mai mare ca mine.
Mi se pare ca e asa de treaba si amuzant incat as putea sa-i spun orice desi ne cunosteam cam de o ora.
Asa am intemeiat o prietenie ce cred eu ca va functina. Dar o sa fim mereu doar...prieteni?