Am fugit câteva străzi ținându-l de mână. Ne-am oprit și i-am văzut fața. Era Alex colegul meu de liceu și singurul băiat care era de treabă. Îi dau o îmbrățișare lungă.
-Mersi. Nustiu ce m-aș fi făcut fără tine. -Mereu voi fi aici, pentru tine.
Am plecat împreună acasă. -Noapte bună și încă o dată mersi. -Pa.
Era vre-o ora 2 când am intrat în casă. Mama era în living ma aștepta. -Unde ai fost domnișoară? Emma a sunat și a întrebat de tine, parca v-ați dus împreună?
-Am uitat complet de ea. Eu am petrecut vremea cu Alex. Nu doream să-i spun adevărul căci repede se panichează.
-Nici nu vreau să aud de acel băiat, știi ca nu e de nasul tău.
-Mamă, te rog, sunt obosită. Vorbim mâine. Urc scările și plec la mine în cameră. Nu țin minte cum am adormit, eram foarte beată.
*Dimineața
Ma-m trezit de zgomotul telefonului. -Da?
-Lena, unde ai fost aseară? Mi-am făcut griji toată noaptea.
-Nu pot să-ți spun la telefon, vino sa ne întâlnim la cafeneaua de pe stradă.
Am făcut repede un duș și ma-m îmbrăcat repede cu o pereche de pantaloni, un maiou și o pereche de ghete. Am plecat în fugă fără sa vorbesc cu mama.
*La cafenea I-am povestit tot ce sa întâmplat aseară Emmei.
-Ce nebunie, dacă îl prind pe răsfățatul acela...
-Te rog, nu vreau să-mi mai amintesc așa ceva, nu vreau sa ma mai culc cu un băiat în viață. Și în plus Emma trebuia să-mi spui ca vine și Eduard, ma simțeam în plus.
-Nu am crezut ca o sa te superi. ... Am mai vorbit un pic și am plecat acasă.
*A trecut o săptămână de la incidentul de la club. Totul pare sa fie normal. În acest timp am fost foarte ocupată cu treburi la firma, tatăl meu mereu a avut grija ca totul sa meargă bine și sa ma învețe din cunoștințele sale în lumea business-ului. Bine măcar ca mi-a luat gândul de la tot ce sa întâmplat în ultima perioadă.
*Seara
-Scumpo repede îmbrăcate în rochia aia, pe care ți-am pus-o în cameră.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Și fă-te frumoasă căci mergem la cina cu niște prieteni buni de familie.
-De ce trebuie sa fiu și eu prezentă?
-Pentru ca ești parte din familie, și în plus e familia Smith,o sa fie și Felix acolo.
*Am uitat sa va spun, Felix este băiatul cu care am fost la școală în generală. Un fițos cu o mare încredere în sine, mereu m-a călcat pe coada, mi-a fost mereu un ghimpe în coasta. Ne întreceam la orice materie și n-e dădeam mereu replici. Nu ne-am văzut de vre-o 6 ani.*
-Mamă, nici nu vreau sa aud, știi cât de tare îl urăsc.
-Nici nu vreau să aud asa ceva, am auzit ca a crescut mult și în plus știi ca avem relații bune de familie. Ai o ora la dispoziție.
*Am ajuns la restaurant
-Bună, Camila și Damian, de când nu ne-am mai văzut. Spune mama zâmbind. Părinții dau mâna și-și dau replici dulci.
-Lena ce mare te-ai făcut. O adevărată prințesă. Spune d-ra Smith.
-Dar unde este Cavalerul vostru? Întreabă tata cu un zâmbet.
-E la toaletă, acuș vine. Cred ca ți-a fost dor Lena?
-Foarte. Eu zâmbind sarcastic.
Se apropie cineva cu pași apăsați, întorc repede capul și îl vad pe el...
