Era idiotul de la club. Amândoi ne-am oprit în loc, de parca am fi văzut o fantomă.
-O bine dragă ca ai venit la timp, putem sa luăm cina. Spuse d-ra Smith.
-Felix!
-Lena!
Spunem ambii în același timp.
Mama se uita la mine.
-Ce ai draga parcă ai văzut o fantomă. Și rad cu toții. Noi suntem încă în șoc.
-Nu, nu poate fi el, băiatul care aproape ma violase aseară. Spun eu în mintea mea.
Ne-am așezat cu toții la masă.
-Felix, ce mare te-ai făcut, cred ca ai deja pe cineva? Spune mama.
-Cine ar vrea sa fie cu unul ca el. Spun eu bolborosind.
-Nu, d-ra Johns. Spune acesta.
Toată seara ma-m simțit inconfortabil, mereu incercam ca fug de privirea lui rece ca gheața.
Am plecat acasă fiind obosită am făcut duș repede și ma-m pus în pat, am încercat sa adorm dar nu am putut, o mie de gânduri îmi treceau prin cap.
Dintr-o dată am auzit un țipăt, era vocea mamei, am alergat repede în dormitorul părinților.
Mama era inlacrimată.
Tata era întins pe jos fără suflare. Am crezut ca o să-mi iasă inima din piept. Nu țin minte mai exact aceea ce sa întâmplat. Mi se părea că lumea mea a luat sfârșit.
*La spital
Așteptăm cu mama în hol doctorul.
-Scumpo, ești bine? Spune mama cu vocea înceată. Era răvășită de ce sa întâmplat cu tata.
-Sunt bine. Spun eu la fel încet și o îmbrățișez.
Se aud niște voci din spate, întorc capul și îi văd pe d-ra, dnul Smith și idiotul Felix.
Se apropie rapid și d-ra Smit o îmbrățișează pe mama și pe mine. Urandu-ne cu toții multă sănătate.
-Mamă, eu ies un pic afară.
-Bine dragă.
Merg încet și ajung afară. Lacrimi curgeau șuvoaie pe fata mea mică. Cineva se apropie din spate.
-Ești bine? Întreabă Felix cu o voce blândă și dulce.
Ma-m întors la el și l-am strâns în brațe tare și lacrimile nu aveau încetare. Am uitat de tot, sentimentele mele mau copleșit, câte odată sentimentele mă doboară.
I-am dat drumul și am fugit repede înăuntru. Nu doream să vorbesc cu nimeni acum. Am ajuns la mama și în acel moment a ieșit doctorul.
-Familia Johns?
-Da.
-Pacientul este acum în comă cerebrală. Acesta a avut un atac de cord.
Mama nu mai putea sta în picioare.
-Am avut mult noroc căci este un om puternic. Spuse medicul cu o voce înceată.
-Își va reveni...va mai fi ca înainte? Întreabă mama cu lacrimi în ochi.
-Va trebui să ne rugăm, va voi tine la curent cu totul și multa sănătate. Spune doctorul și pleacă. Mama a căzut jos și eu în genunchi plângând.
-----
-Poftim. Spun eu șii dau cafeaua mamei.
-Scumpo, trebuie să pleci acasă, voi rămâne eu aici cu tatăl tău. Spune ia și se așează lângă mine pe canapea, mă apuca de mână și spune:
-Scumpo,nu știu cât va dura toată aceasta situație dar nu trebuie să ne dăm bătuți, așa ar fi vrut tatăl tău. Tu va trebui să preiei compania familiei, știu ca vei lua cele mai bune decizii.
-Nu-ți face griji mamă, voi face totul pentru a face firma mai cunoscută, vă voi face mândri. Spun eu cu o voce apăsată și cu o flacără în ochi pe care nimeni nu o va putea stinge.
Ne-am îmbrățișat și am plecat mai hotărâtă ca niciodată.
*Am renăscut.
Nimic nu-mi va mai sta în cale...
