Privileged

Capitolul 3

-Nu am de gand sa merg la nici o petrecere, Eve! Nu mai insista! Spun si imi arunc mainile in aer exasperata.
-E ultima petrecere de bun venit din locul asta infect. Trebuie sa mergem! Toata academia va lua parte, si nici un elev intreg la cap nu isi permite sa o rateze daca vrea sa treaca fara incidente de anul asta.
- Atunci ce lucru bun ca nu sunt intreaga la cap!
- Bex!! urla deja satula de milogeli prietena mea cea mai buna. Nu inteleg de ce nu vrei sa mergi, o sa fie o seara plictisitoare ca in toti ceilalti ani, doar ca mai fastuoasa.
Imi dau ochii peste cap si ies din camera ei trantind usa dupa mine. De cand ne-am intors de la cafenea, Eve turuie incontinuu despre petrecerea aceea stupida. Nu am de gand sa imi pierd din timpul meu inconjurata de toti snobii din anul nostru, care isi vor etala noile accesorii sau tinute de mii de dolari, doar pentru un strop in plus de atentie sau pentru a urca macar o treapta in ierarhia sociala a academiei.
   Ma intorc in camera mea si ma intind pe pat, gandindu-ma la momentul in care voi scapa de aici si ma voi intoarce la viata mea obisnuita. Singurul lucru care ma consoleaza in momentul de fata e faptul ca sunt in ultimul an, deci nu va mai dura mult tortura la care sunt supusa. Imi amintesc cu amuzament de primele luni in acest loc, in care chiar am depus un efort sa ma integrez cat de cat si sa imi fac prieteni, dar din momentul in care am pus piciorul pe holurile institutiei, toata lumea se uita la mine cu ura in privire si invidie. Nici in momentul de fata n-am inteles de ce, nu e ca si cum sunt singurul copil privilegiat de aici, dar curand nici nu mi-a mai pasat. Singura persoana care ma trata normal a fost Eve, care a primit si ea acelasi tratament din partea colegilor la inceput, dar spre deosebire de mine, firea ei deschisa si placuta a facut-o sa fie in timp placuta de toata lumea. Eu una am ales sa pastrez distanta de ceilalti, negasind nimic folositor in a ma face placuta de niste oameni in ochii carora cresti doar daca ai ultima pereche de Jimmy Choo's editie limitata.
-Bex, imi pare rau, dar nu mi-ai dat de ales! tipa colega mea de apartament de pe hol, dupa care tranteste usa, care cred ca apartine baii.
Confuza, aleg sa o ignor si sa mi continui plimbarea pe aleea amintirilor, cand sunt trezita din visare de soneria telefonului. Il iau de pe noptiera, iar cand vad numele apelantului mi se scurge toata culoarea din obraji, si o stare de nervi pune stapanire pe toata fiinta mea. O omor!

****

Dupa o jumatate de ora in care tot ce am facut a fost sa ascult o teorie interminabila despre conduita si despre cat de dezamagita ar fi bunica mea daca nu as merge la petrecerea aceea stupida, tot ce imi doream era sa mi smulg parul din cap si sa arunc cu telefonul dupa colega mea de camera. Inca nu pot sa cred ca a recurs la ceva atat de josnic pentru a ma tari dupa ea la serata aceea! O sa mi o plateasca cu varf si indesat!
Cand intr-un final si-a terminat mama prelegerea am inchis telefonul si m-am indreptat fulger catre dulap, tragand de usi atat de tare incat credeam ca au sa cedeze. Mi-am plimbat grabita degetele peste nenumaratele umerase, cautand singura rochie de gala pe care m-a fortat mama s-o impachetez, tocmai pentru ocazii de genul. Ma bucur in sinea mea de faptul ca Eve a decis sa nu dea fata cu mine inca, si imi permite sa ma calmez, cu toate ca sunt convinsa ca ar fi vrut sa ne pregatim impreuna.
Cand in sfarsit am gasit ce cautam, am scos usor umerasul cu rochia si l-am asezat pe pat. Rochia din satin, neagra, lunga si cu maneci lungi, cu un decolteu accentuat in V si cu o crapatura considerabila pe picior era una dintre preferatele mele. Mandra ca am decis totusi sa o iau pe aceasta dintre celelalte sute din atelierul mamei mele, ma indrept inspre baie. Imi las hainele pe cosul de rufe, intrand in cada si lasandu-ma cuprinsa de relaxarea pe care ti-o ofera caldura apei. Dupa zborul lung si evenimentele petrecute mai devreme, baia aceasta era un lucru absolut necesar pentru a mai scapa din tensiunea cumulata.
    Dupa aproximativ jumatate de ora decid ca ar fi cazul sa parasesc oaza mea de liniste si sa ma apuc de treaba. Imi imbrac corpul inca ud in halatul de baie din casmir, iar parul il strang intr-un prosop si ma indrept inspre masuta de machiaj.
   Machiajul decid ca va fi unul minimalist. Dupa ce ma asigur ca baza este aplicata cum trebe si ca fondul de ten are nuanta potrivita, ma decid sa trec la ochi. Imi aplic o nuanta de nude in interiorul pleoapei, alegand sa adaug putine umbre cu un maro mai inchis inspre exterior. Ma dau cu tus si rimel, fiind multumita de cum arata totul pana aici, iar pentru buze optez pentru un ruj visiniu mat, care sa le scoata in evidenta.
   Imi scot prosopul si imi usuc rapid parul, dupa care il ondulez putin la varfuri, obtinand niste bucle lejere. Il las sa curga lin pe spate si ma indrept inspre sifonier, ca sa imi caut lenjeria. Din cauza decolteului adanc aleg sa nu port sutien, si imi iau o pereche de tanga negrii de dantela. Ii imbrac rapid si mai apoi imi strecor trupul in rochia ce ma asteapta cuminte pe pat.
   Arunc o privire in oglinda si raman multumita de ceea ce vad. Rochia imi imbraca perfect formele, mulandu-se fix cum trebuie pe coapsele mele, iar decolteul lasa cu usurinta loc imaginatiei. Crapatura imi face picioarele sa para si mai lungi de cat sunt, iar rujul imi scoate cu siguranta buzele in evidenta. Zambesc superios si ma duc sa imi scot sandalele visinii, de culoarea rujului din cutie, si le incalt.
    Cand sa imi inchei si curelusa de la cea de-a doua sanda, usa camerei se tranteste zgomotos de perete, lucru ce ma face sa strang ochii si sa imi indrept spatele, ridicandu-mi privirea spre minunata mea colega. Statea in prag cu o privire de catelus, imbracata cu o rochie lunga, de un verde smarald superb. Catifeaua ii conferea o alura regeasca, iar crapatura de pe picior urca atat de sus, incat imaginatia ti-o putea lua razna cat ai clipi. O privesc cu furie, iar ea isi trece mana prin par agitata si se apropie de mine.