Privileged

Capitolul 2

        Ma aflam in fata cladirii principale imense ce adapostea internatul in care imi voi petrece urmatorul an din viata. Ma bucuram enorm ca e ultimul an in care o sa pun piciorul in aceasta cladire. Inaltimea ei dominanta si arhitectura ii dadeau un aer rece, dur. Te treceau fiorii doar cand te uitai la ea si iti puteai da seama cu usurinta ca e o scoala foarte stricta si severa. Internatul era inconjurat de un gard de doi metri de piatra care nu te lasa sa patrunzi cu privirea in interiorul sau si ascundea foarte bine activitatile desfasurate in incinta scolii. Poarta si ea de aceeasi dimensiune ca si gardul, din fier, era singura oportunitate pentru oamenii din exterior sa arunce o privire in incinta Academiei Bringwell din Vermont. Pe poarta era gravata sigla academiei, ca pe fiecare usa a cladirii impunatoare.

        Faptul ca aceasta cladire adapostea cei mai bogati si influenti copiii din lume cerea o anume solemnitate si intimitate, de aceea era atat de ascunsa de ochii lumii. Pe langa gardurile inalte scoala nu ducea lipsa nici de paza. La fiecare iesire din campus era amplasata cate o echipa de pasnici care nu permiteau trecerea oamenilor obisnuiti, iar ca sa patrunzi dincolo de ziduri aveai nevoie de un card de acces pe care il aveau doar elevii si familiile acestora.

        Din exterior Academia arata ca o inchisoare moderna de fite, dar in interior totul se schimba, fiind mobilata extrem de modern, oferind elevilor toate facilitatile de care au nevoie pentru a excela la nivel academic. Pe langa faptul ca e o scoala incredibil de scumpa, si standardele academice ale acesteia sunt foarte ridicate, de pe bancile acestei academii plecand viitori conducatori ai Statelor Unite, membrii de congres, oameni de afaceri si viitori urmasi la tron.

        Dupa cum era de asteptat la aceasta scoala pe langa materiile obisnuite ce se studiaza peste tot mai avem si cursuri de maniere, de dans contemporan si de societate, cursuri in care suntem invatati cum sa ne comportam in societate si in fata camerelor, si multe alte cursuri care tind sa ne pregateasca pentru viata fastoasa pe care o vom duce in urmatorii ani.

        Parintii mei au decis sa urmez aceasta scoala la insistentele bunicii mele, care mereu spunea ca o domnisoara adevarata trebuie sa aiba cea mai buna educatie, iar eu fiind unica ei nepoata si mostenitoarea afacerilor familiei trebuie sa mentin imaginea perfecta si nepatata a familiei De Santo din lume. Familia mea era printre cele mai cunoscute familii din Statele Unite si nu numai pentru prestigioasa casa de moda condusa de mama mea si pentru afacerile externe ale tatalui meu. Despre firma lui nu stiu prea multe, el spunandu-mi ca o sa aflu tot ce trebuie sa aflu la momentul potrivit.

        Singurul motiv pentru care nu m-am revoltat la auzul vestii ca imi voi petrece urmatorii patru ani de scoala la sute de kilometri de familie si prieteni a fost acela ca nu vreau sa-mi dezamagesc familia, care inseamna totul pentru mine. In cei 17 ani din viata niciodata nu am reusit sa ma atasez de cineva intr-un fel amoros, fiind o persoana mai rece de fel, care nu lasa pe oricine sa ii intre in gratii. Din cauza faptului ca sunt o persoana publica increderea mea se castiga foarte greu, iar singurele persoane care se bucura de afectiunea mea inafara de familie sunt Derek si Cas si o mica blondina de la monstruozitatea asta de academie care e singura care imi face zilele aici mai placute.

        Faptul ca mai trebuie sa petrec doar un singur an aici este cea mai mare usurare pe care am simtit-o. Niciodata nu am putut sa suport persoanele din locul asta, iar Evelyn e de acceasi parere cu mine. Toti de aici sunt niste rasfatati plini de ei, nu ca noi nu am fi rasfatate, dar noi macar mai stim ce e acela bun simt. Aici toata lumea te-ar calca in picioare ca sa se ridice pe scara sociala a acestei Academii. Avand in vedere ca elevii de aici sunt obisnuiti cu cele mai inalte pozitii in societate, era inevitabil sa nu fie o lupta continua pentru cel sau cea care domina holurile internatului. Din fericire pentru mine sunt obisnuita cu tot felul de dive mondene si celebritati aspirante, deci sunt obisnuita sa le pun la locul lor, iar in cei trei ani de scoala am reusit sa-mi capat o reputatie de fata rece si problematica. Fata de gheata, cum imi spun unii. Faptul ca nu ma las calcata in picioare si ca nu-mi pierd vremea cu baietasii de pe-aici mi-a daruit reputatia curenta si nu ma plang deloc. Asa stiu ca tin toti baietii lu tati departe de mine si nu trebuie sa-mi distrug nervii zilnic cu ei. Bineinteles, in primele luni cand am ajuns aici in clasa a 9-a a fost un chin sa ii fac pe toti sa inteleaga ca nu sunt aici ca sa-mi caut un viitor sot cu bani sau sa ajung vreo printesa prin nu stiu ce regat uitat de lume.