DESTINUL/Kim Taehyung/partea 2

1

După un an.

Totul era bine, eu și tata ne-am acomodat aici. El lucrează, iar eu am grija de casa.
Ceteodata ma gândeam la Taehyung, dacă el era bine, dacă și-a găsit vreo iubita. Nu mai eram supărata pe el,dar îmi fac griji. Dacă nu era bine? Dacă a pățit ceva?
Voiam sa îl vad în carne și oase. Aveam numai 2-3 poze cu el, pe care nu le-am șters și ma bucur nespus de mult.
O sunam pe hee în fiecare săptămână ca să aflu ce mai face ea, Jm și tae.

Apel telefonic hee.
Hee: mie asa dor de tine!
Ji:și mie de voi.
Hee: noua mai mult.
Se referea la ea și Jm.
Ji: Taehyung ce mai face? E bine?Mănâncă?

Pov Tae.

Eram lângă Hee când vorbea la telefon cu ji, și sunt asa de fericit sa ii aud vocea. Încă se gândea la mine.
La început am vrut sa o uit, sa trăiesc fără ea, dar când am aflat ca a plecat mi-am dat seama ca nu pot.
Voiam sa ma duc după ea, sa o aduc înapoi, sa fie aici cu mine, dar Hee și Jm mi-au zis sa o las,fiindca are nevoie de un timp singura, și mi-au mai promis ca ma cheamă de fiecare data cand Ji suna și eu desigur ca vin.
Hee: Tae e bine. Mănâncă din ce în ce mai mult.
Ji: ma bucur, daca nu mănâncă sa ii dai bătaie din partea mea.
Atunci a ras, dar era un ras trist.
Hee: sigur.
Ji: naki, ce face?
Hee: sa mutat înapoi în Japonia.
Ji: cee? Nu e împreună cu Taehyung?
Hee: nu, sa dat de câteva ori la Taehyung, dar el a respinso.
Ji: e un obraznic.
Zâmbeam.
Ji: și... Tae... Taehyung șia făcut vreo iubita?
Hee se uita la mine.
Fac ochii mari.
Tae: închide.
II șoptesc Heei.
Hee: te sun mai încolo, a intervenit ceva.
Jm: de ce nu va împăcati odată?
Tae: e complicat.
Jm: spunei ca îți pare rău și ca vrei sa fiți iar împreună!
Tae:crezi ca ma-r ierta după un an? Nu.
Hee: te-a iertat deja!
Tae: nu prea cred.
Jm: nu ai văzut ca a întrebat de tine? Înainte nu întreba.
Hee:apropo, ce o sa faci pana se întoarce?
Tae: o voi aștepta!
Jm: adică nu vei mai atinge nicio femeie?
Tae: nu, nu îmi trebuiesc alte femei când femeia mea e asa departe de mine.
Jm: dar nu voiai sa o uiți?
Tae: a fost în trecut.
Hee: nu ar fi mai bine sa o uiți de tot?
Tae: adică?
Hee: ea va mai sta acolo 4 ani.Dacă își găsește alt iubit, iar tu aștepți degeaba?
Avea dreptate.
Am dat din umeri, apoi m-am ridicat și am plecat.
~după 5 ani ~

Pov Eun-ji.

Au trecut cei cinci ani, asa ca eu și tata ne-am întors în Coreea, numai ca în alta casa.
Iar eu nu mai merg la școală, asa ca trebuie sa îmi găsesc un serviciu.
Aveam 23 de ani, eram mai matura. Ei bine doar la aspect fiindcă la comportament aproape ca am rămas la fel.

În fiecare zi cautam ceva de lucru, care sa fie plătit bine și care sa îmi convină.
Am găsit.
Pe net, scria ca se cauta asistent personal, plătit destul de bine. Iar firma nu era prea departe de aici.

Iam sunat, le-am zis ce aveam de spus și acum aștept sa ma anunțe dacă sunt acceptata sau nu.

Pov Tae.

23 e o vârstă destul de frumoasa. Acum dețin o firma de succes aici în Coreea. Nu îmi mai trebuia nimic.
Pe ușa intra managerul meu. 
Li.
Li: o persoana a sunat pentru postul de asistent personal.
Tae: femeie sau bărbat?
Li:femeie.
Tae: are experienta?
Li:nu. A zis ca învață destul de repede.
Tae: spunei sa vina mâine la 7 fix.
Li: ii voi spune.
Ieșise.

Pov Eun-ji.

Seara am primit apelul.
Spunându-mi mâine la 7 fix sa fiu acolo, minunat.
Cum ar vrea ca eu sa ma trezesc sa de dimineață? Aish.
~ziua următoare ~
E 6:00 ma trezesc și încep sa ma pregătesc.