DESTINUL/Kim Taehyung/partea 2

5

~MA uitam în jur, nu era nicio scăpare, dar nu puteam sari cu Eun-ji asa. Erau doua etaje,iar jos erau niște tomberoane.
Tae: Ji abia își mai tine ochii deschiși și tu vrei sa sărim?
Li:singura cale dacă vreți sa supraviețuim.
Tae:sari tu primul.
Asta face.
Vad ca trăiește, deci e bine.
Li:haideți!
Am sărit,apoi am căzut în acele gunoaie, cu Eun-ji deasupra mea.
Cand coboram o țin tot asa, stil mireasa, mergând pana la mașină. Numai ca nu ajunserăm  bine ca în jurul nostru... ~
Au apărut mulți, mulți oameni.
Perfect.
Li: ce facem?
Tae: trebuie sa o duc pe Eun-ji la spital, cât mai repede.
Ji:nu vreau la spital.
Spune atât de greu.
Li: încercați sa plecați de aici, ma ocup eu de ăștia.
Li știa tehnici de luptă și de aceea aveam de gând sa îl las singur.
Aștept momentul potrivit sa plec.
X: dă-mi fata! Sau cel puțin foia pe care a furat-o.
Foaie?
Tae: tu! Nu ai murit încă?
Era cel pe care l-am bătut.
X: dați-mi foaia.
Ji: nu ii lăsa sa o ia.
Îmi spune în șoaptă.
Are ea un motiv.
Se apropiau încet când Li, a fugit batandui pe unii astfel în cât eu puteam fugi.
Trec printre ei.
O pun pe Ji în mașină pe scaunul din fața, ea stand cu capul lăsat într-o parte.
Închid ușa și ma urc și eu.
Pornesc, apoi ii fac semn lui li sa vina. Întra și el pe bancheta din spate,apoi plecam lăsându-i pe tipii aia acolo.

~pe autostrada~
Li: ne urmăresc.
Minunat.
Dacă vor foaia înseamnă că ceva important se afla acolo.
Hmm...
Accelerez.
După ce o iau pe niște străduțe, se pare ca i-am pierdut.
Ji:nu la spital.
Spune aproape adormita.
Tae: trebuie.
Ji:nu,te rog.
Tae: Ji, ascultă-mă.
Ji: nu la spital.
Aproape fără voce.
Tae: degeaba spui, mergem la spital.
Ji: te rog!
Tae: e grav, Ji!
Ma uitam din când în când la ea în timp ce conduceam.
Nu mai spunea nimic.

...
Ajungem.
Ma duc și o iau stil mireasa, apoi Li, venise lângă mine.
Li: ce facem aici? Nu trebuia sa mergem la spital?
Tae: adu cel mai bun doctor,cat mai repede.
Sa din cap, apoi intru în casă.
Casa mea.
O pun pe canapea, întinsă apoi ii pun o perna moale sub cap.
O țin de mana cuprinzândo pe  toată  în palmele mele.
Ma doare sa o vad asa din cauza mea.
Aish.
Ji:unde suntem?
Tae: acasă la mine.
Ji:frumos.
Tae: mhm...
Ji: oh, uite.
Se chinuia sa scoată hârtia.
Mio da.
Voia sa mai zică ceva, dar o opresc.
Tae: nu mai vorbi, odihnește-te.
Am băgat foaia în buzunarul pantalonilor.
Pana a venit doctorul am stat lângă ea.

...

După ce doctorul a plecat am putut sta cu Ji care arata mult mai bine acum.
În timp ce dormea, stăteam la picioarele ei, uitându-mă pe acea foaie.
Primul nume era al bărbatului turc cu care trebuia sa ma întâlnesc.
Hmm.  Sunt 5 nume în total.

Pov Eun-ji
<cosmar>
Eram pipăita, mana lui îmi atingea piciorul.
Ma zbăteam, dar degeaba. Ma sărutat. Nu era la fel ca Tae.
Buzele tipului nu erau asa moi ca ale lui Tae. Nu i-am răspuns la sărut.

Pov Tae.
O vad cum se mișcă. Poate a are un coșmar? Sau retrăiește momentele.
Aish.
Ma așez pe jos, lângă canapea, și o trezesc.
Tae: Ji?
Deschise ochii înlăcrimați.
Ji: ma sărutat în vis!
Spune ea speriata dând sa se ridice.
O pun din nou pe perna.
Tae: cum adică?
Ji: ajutor!
Dând iar sa se ridice și de data asta stand în fund.
Tae: Ji, ești în siguranță aici.
Ji: ba nu,unde e omul ala?
Spune speriata.
Tae: Eun-ji! Suntem doar noi doi aici.
Ma așez lângă ea, strângândo în brate ca pe un copil mic.

Pov Eun-ji.
Era mai bine la el în brate, ma simțeam în siguranță acum.
Ochii mi se închid fără sa vreau și adorm.

...

[seara]

Pov Tae.
Am stat cu Eun-ji pana acum. Se mai trezise de vreo 2 ori din aceeași cauza, dar acum doarme.
Ma duc la ușa  fiindcă Li avea câteva informatii informații.
Li: tipul care a luat-o pe asistenta este un angajat al bărbatului cu care trebuia sa va întâlniți.
Tae: deci el, l-a pus.
Li:da, voia stick-ul cu datele despre acele imagini. După cum știți le-ați amânat, iar cu acele date le puteți posta mai repede.
Tae: și foaia?
Li: cel mai probabil lucrează împreună.
Tae: minunat. Un grup destul de puteri împotriva mea.
Stăteam asa gândindu-mă.
Tae: am o idee.

Pov Eun-ji.
Ma trezesc speriata.
Trebuie sa imi revin, după ce ca fața mea e stricata, la fel și corpul, mai stau și pe capul lui Tae, dar nu pot sa nu îl visez pe acel tip. Simțeam ca vine după stick,stickul care este la mine.
Ma dau jos d epe canapea cu picioarele și mâinile tremurând și ma chinui sa merg spre Tae, care era la ușa.
Era cu spatele și nu ma vedea. Mai bine ca nu ma vedea fiindcă acum nu are ce sa ii mai placa  la mine.
Voiam sa ma întorc înapoi pe canapea, dar picioarele aproape ca nu ma mai țin. Ma spijineam de perete,dar nu aveam nicio putere în mâini.

Pov Tae.

Li: cum se simte d-na asistenta?
Tae: are coșmaruri,si încă o doare corpul.
Li: sper sa își revină.
Apoi îl vad cum se uita după mine.
Li:ce vrea sa faca?
MA întorc și o vad pe Eun-ji cu spatele la noi, dar ținându-se de perete.
Maerg repede spre, apoi am ajutat-o sa se sprijine de mine.

Pov Eun-ji.
Ji: Taehyung?
Tae: ce încerci sa faci?
Ji: p-plec.
Tae: unde ai vrea sa pleci în halul asta și la ora asta?
Exact, arătăm oribil și mai era și întuneric afara.
Ji: arat oribil, nu ia-s mai trebui nimănui.
Se uita puțin urat la mine.
Tae: ce sunt cu vorbele astea?
Ji: e adevărul.
Tae: Ji.
Ji: nu e asa ca sunt urata?
Ma uitam la el, iar el la mine stand puțin pe loc.
Tae: ești foarte frumoasa.
Ji: am fața stricata, iar tu spui ca sunt frumoasa?
Ce mincinos.
Tae: pentru mine chiar ești.
Mergeam încet.
Când am auzit glasul dnului Li, noi intorcandune cu fata la el
Li:am plecat. O seara buna!
Tae a dat aprobator din cap, iar când Li a plecat, ma luat în brate stil mireasa,apoi rotinduma odată.
Ji: ya, de ce ești asa fericit?
Zâmbea, având fața foarte apropiata de a mea.
Tae: ca ești lângă mine. Ști cât de tare m-am speriat când nu te-am găsit în birou?
Îmi da un sărut pe buze, la care eu gem de durere.
Tae: scuze.
Apoi urca scările cu mine asa.