18

572 34 7
                                    

~Era Gaeun.
Gaeun: nu pot sa cred ca, iar va certați. Numai sunteți adolescenți!~

Observ ca Taehyung nu avea de gând sa îmi dea drumul.
Îl împing astfel încât ma îndepărtez tragandui o privire urata la fel și el mie.
Gaeun: trebuie sa fiți uniți dacă vretu ca Min sa nu fie afectat!
Tae: de ce ar fi afectat?
Mormăie boul.
Gaeun:o sa vezi. Pana atunci, trebuie sa plecați la plimbare.Haideți, haideți!
Tae: vorbim când venim, Ji!

Plec sa ma schimb.

Toți erau gata,adica Min, boul și mama lui

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Toți erau gata,adica Min, boul și mama lui.

Ne luam gecile și plecam lăsând-o pe Gaeun singura.

Îl țineam pe Min de mana, stand parțial aproape de Tae fiindcă nu voiam sa ii arat mamei lui ca ne-am certat.
Nu vorbea niciunul pana când...
Mt: și ce aveți de gând sa faceți în continuare după plecarea mea?
Nimeni, nimic.
Mt:nu vorbești, Taehyung?
Tae: ce vrei sa zic?
Mt: răspunsul întrebării mele.
Tae: trăim fericiți pana la adânci bătrâneți!
Mt: și dacă m-aș muta de tot cu voi?
Amândoi ne întoarcem privirile spre ea.
Cred ca m am prins de planul ei... Sau al lor.
Voia sa scape de intruși și sa trăiască bine singura cu fisu'
Mt: ah, da... Vreu și tu intimitate.
Vorbea cu Tae.
Mt:poate vei cunoște și tu o fata...
Vorbea deparca eu nu as fi, deparca Taehyung nu era luat deja.
Tae: mamă! 
Mt: ce?
Apoi urma o liniște deplina în întunericul de afara
Cât timp mergeam noi pe o cărare din parc, Min se împiedică, dar fiindcă îl țineam de mana nu a căzut prea tare.
Acesta a început sa plângă, iar Tae s-a pus și el pe vine lângă micuț, fiind îngrijorat pentru el.
Ji:aish, Min, ești bine?
Min: doare!
Spune plângând  tare.
Ji:unde te doare?
Dar nu spunea nimic.
Tae: Min, unde te doare?
Dar nu raspunde.
Tae&ji: Miin!
Spunem amândoi în același timp, puțin mai tare.
Min:aiiici!
Aratand spre genunchi.
Tae se uita la genunchiul sau pe dedesubtul pantalonilor.
Tae: nu e nimic, piticule!
Min: atunci de ce doare?
Spune continuând sa plângă.
Îl strâng tare în brate el luanduma după gat.
Mt: eu ma duc sa stau pe banca aceea!
Spune plecând.
Nici măcar nu a întrebat dacă e bine copilul... Dar nu mai contează.
Tae: yaa, pe tati nu îl iei în brate?
Min îmi da drumul și se duce la Tae.
Min: tati eu sunt fata?
Taehyung se uita la mine confuz.
Tae: de ce întrebi asta?
Min: fiindcă am auzit ca băieții nu plâng, iar eu am plâns.
Ji:Min, nu ai cum sa fi fetita, chiar dacă plângi.
Min: dar atunci tati a plâns vreodată?
Ne uitam amândoi la Tae
Tae: dacă plângeam cum puteam sa mai am grija de voi?
Îl ia în brate ridicându-se cu el eu rămânând blocata pe vine uitându-mă în gol.
Tae: iubito!
Ji: trebuie sa vorbim!
Tae: știu, asta am spus și eu când ai urlat la mine.
Ji: am urlat?! Taehyung!
Tae: ca un momentul asta!
Ji:nu urlu!
Tae: ba asta faci!
Ma abțineam sa nu plâng din cauza nervilor.
Min: nu va certați!
Spune timid Min, dar abia puteam sa nu dau drumul lacrimilor.
Ji: bbine!
Singurul cuvânt pe care l-am putut spune și acesta fiind încet.
Tae: Ji, scuze!
Ji: e vina mea... Eu... Ma întorc acasă.
Parca ceva s-a schimbat.
Perioada asta e mult prea stresanta, iar eu am nevoie de un pui de somn, fără sa ma gândesc la ceva.
Ma întorc cu spatele la ei și o iau încet spre casa.
Tae: Ji!
Ji: am nevoie sa fiu singura, scuze ca am urlat.

DESTINUL/Kim Taehyung/partea 2 Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum