DESTINUL/Kim Taehyung/partea 2

17

~Spune întorcândo cu spatele și împingândo.

Ji:scuze!

Spun șoptind Tae întorcând capul spre mine oferindu-i un zâmbet.~

...

Stăteam toți la cina inafara de Tae   care îl culca pe Min, eu și alte doua femei punând farfuriile și mâncarea.

Când ma așez d-na Kim începe sa vorbească.

Mt: se pare ca ești una de a lor, draga!

Nu iar.

Ji: ce doriți sa spuneți?

Mt: nu ști ca oameni bogați cum ești și tu... Acum... Nu ajuta servitoarele?

Ji: nu m-am considerat niciodată bogata, iar când vad ca un om are nevoie de ajutor atunci îl ajut.

Mt: înseamnă că nu ești una de a noastră.

Ji: sa va zic cu frumosul... Nu fac discriminări.

Mt: ah... Îți propun ceva... Uite... Îți dau câți bani dorești dacă îți iei... Plodul și plecați din familia asta.

Ma uitam mirata. A întrecut orice măsura.

Ji: cum... Îndrăzniți? Credeam ca o femeie ca dumneavoastră are destulă demnitate.

Mt:dar am, draga.

Ji: nu se vede. Va spun de pe acum ca pana Taehyung și eu nu suntem de acord sa divorțam nu o vom face,iar Min nu poate rămâne fără tată știți asta.

Mt:voi plăti pensia alimentara.

Ji: va rog sa încetați, Taehyung e destul de matur sa decidă singur  pe cine iubește și cu cine își va trai viata.

Punând accentul pe "singur".

Mt: nu o sa rămână asa...

Voia sa mai zică ceva, dar Tae intra în camera făcându-se liniște completa.
Venise lângă mine sarutanduma în creștetul capului.
Puteam sa jur ca mama lui își dăduse ochii peste cap în acel moment.

Tae se pune în capătul mesei, dar lângă mine. Înainte sa ne apucam sa mâncăm d-na Kim...  

Mt: Taehyung, o sa te  rog sa vi singur la petrecerea aceea...

Ma uitam la Tae neînțelegând.

Tae: și eu te-am rugat ceva, mama, dar degeaba.

Mt: Taehyung!

Tae: voiam sa te anunț ca va veni și Eun-ji.

Mt:imposibil.

Dădeam inconștiență din picior, un tic pe care îl aveam atunci când sunt stresata.
Observ cum Tae își da seama de asta punându-si mana pe piciorul meu.

Tae: vei vedea ca e posibil... Aa și mamă sper ca te-ai comportat frumos cu Eun-ji! Nu vreau sa fie stresata înainte de concepția viitorului copil.

Toți cei prezenți inclusiv eu rămân șocați.

Mt: al doilea copil?

Ma prefac ca știam despre dorința boului.

Tae: credeam ca ști ca vreau mulți copii.

Eu credeam ca nu își mai dorește copii.
Sper ca nu a vorbit serios. Chiar dacă au trecut 3 ani de când Min exista, nu ma simțeam pregătită pentru încă o sarcina.

Mt: mai vrei copii cu ea?...Credeam ca primul a fost o greșeală.

Vad cum se ridica nervos în picioare, când ma ridic și eu și îl prind de braț.