Ryker [ PUBLICATA]

🦋 CAPITOLUL 2

You are broken on the floor
And you're crying, crying
He has done this all before
But you're lying, lying
To yourself, that he'll find help
That he will change to someone else
But you're broken on the floor
Still asking him for more

Isak Danielson – Broken

CAPITOLUL 2
🦋

De când m-am mutat la facultate, am decis ca nu mai vreau sa ma întorc atât de des acasă, cu toate că mama avea să facă scandal de fiecare dată. Dar sincer nu-mi păsa. Și nici acum nu-mi pasă. 

M-a adus pana aici ca să-mi spună ca vrea sa particip la evenimentul ei, ca pianista. Ea, care n-a fost niciodată de acord cu muzica și facultatea pe care am ales-o. Ea, care-mi interzicea sa cant sau să ascult muzica cu volumul dat mai tare.

Dar de data asta nu va mai fi la fel, pentru că am de gând sa ma opun ei și tuturor celor care vor să-mi taie aripile.

A trecut abia o oră de când am plecat din fața casei mele și încă nu-mi pot scoate din minte privirile pe care Ryker mi le-a aruncat atunci când m-am urcat in mașina fratelui sau. Atmosfera din masina e cât se poate de tensionată, ca și cum din clipa în clipa am aștepta ca un vulcan sa erupă.

Îl observ pe Ryker privind pe geamul mașinii și trecându-și agitat mana prin par. E un gest pe care îl face ori de câte ori e nervos. Și în ultimele minute a fost extrem de nervos, ca și cum prezenta mea acolo l-ar fi deranjat.

As vrea să-i spun același lucru, dar ma tem ca atitudinea și cuvintele mele nu vor face ca lucrurile să fie mai simple. Așa că îmi țin gura închisa, cautandu-mi în liniște căștile prin buzunare pantalonilor. Le conectez la telefon și apăs play pe prima piesa care-mi apare atunci când deschid playlistul.

Închid ochii, lăsându-ma purtata de mesajul și ritmul melodiei, chiar în clipa în care Zac frânează brusc, făcându-mă să-mi deschid ochii speriata. În următoarea clipa, usa din spatele scaunului meu se trântește cu putere, iar Ryker iese nervos afara din masina, lovind cu adidasii pietrele de pe mijlocul drumului.

Îl privesc pe Zac cu ochi măriți, însă acesta nu spune nimic, în schimb iese din masina și se îndreaptă spre fratele său. Nu aud ce ii spune, însă orice ar fi Ryker pare că nu vrea sa se liniștească și continua sa lovească cu nervozitate tot ce apucă în cale.

Simt nevoia sa ies din masina, însă nu e treaba mea sa ma amestec în  asta. Cu toate că nu vreau să privesc în direcția lor, tot o fac, și din nou îl surprind pe Ryker privindu-mă de data asta mai diferit de cât prima dată. În ochii săi pot citi ajutorul pe care mă roagă să i-l ofer.

Doar ca nu stiu cum s-o fac.

Si de ce eu sunt cea la care ar trebui să apeleze?

Pentru ca în fond și la urma urmei sunt la fel de rănită ca el, și nu cred că-i voi putea vindeca lui rănile, pana când ale mele nu vor fi cicatrizate cu totul.

Asa ca încerc să-i ignor privirea pe cât se poate.

Între timp, Zac ii mai spune ceva care de data asta funcționează, pentru că Ryker se mai listeste puțin, moment în care, Zac întra în masina.

As vrea să-l întreb ce a fost asta, dar nu știu cum sa o fac fără să nu par nepoliticoasa. Asa ca doar îl privesc pe Zac, a cărui chip pare obosit și încercat de probleme. Pot observa ca Ryker nu e la prima sa ieșire din minți, pentru că astfel Zac n-ar fi știut cum sa se poarte cu el. A părut ca totul este natural. Și s-a purtat cu el cu un calm ieșit din comun.