Ryker [ PUBLICATA]

SKYE

SKYE

New York

6 luni mai târziu

Razele plăcute ale soarelui pătrund în cameră, deranjându-mi ochii obosiți din cauza lipsei somnului. Nu-mi amintesc ultima oară când am avut un somn profund și lipsit de coșmaruri. Sau când am dormit ultima noapte fără să mă trezesc din cauza plânsului.

Viața ne schimbă, fie că vrem sau nu să admitem asta. Ne maturizăm cu trecerea timpului și realizăm că de fapt nu ne cunoșteam cu adevărat.

Cine eram eu înainte de Ryker? O fată pe care mulți o știau drept retrasă pentru că nu avea decât foarte puțini prieteni. O fată care prefera să exerseze la pian, decât să-și piardă vremea printr-un club. O fată neînțeleasă de propria mamă, care-și dorea doar siguranță și încredere din partea femeii căreia i-a dat naștere. O fată care într-o zi s-a îndrăgostit de un băiat care nu se vedea bun pentru lumea asta, care încerca să treacă neobservat de către alții.

Pentru mine n-a trecut neobservat. A intrat în viața mea și mi-a dat-o peste cap când mă așteptam mai puțin. M-a făcut să mă simt specială în ochii săi. M-a făcut să-l iubesc cum n-am mai iubit pe nimeni până atunci. Și pentru o perioadă am crezut c-o s-o scoatem la capăt. Credeam că aveam să câștigăm războiul pe care-l duceam contra bolii sale, dar se pare că armele s-au întors împotriva noastră, iar la final, amândoi am ieșit cu inimile frânte.

Alarma telefonului sună deja de câteva minute și mă chinui s-o opresc, adormită fiind. Nu sunt pregătită pentru o nouă zi.

Nu am fost pregătită să mă mut la New York, dar cumva destinul mi-a surâs într-un punct al vieții în care nu credeam c-o s-o mai facă. Cu câteva luni în urmă, am primit o bursă de studii la Juliard, una dintre cele mai prestigioase școli de muzică din întreaga lume. Inițial am crezut că soarta își bate joc de mine, pentru că eu nu am fost niciodată la nivelul acelei școli, dar după ce am ținut scrisoarea lor în mână, totul începea să pară și mai real.

În două luni trebuia să mă mut la New York. Trebuia să încep un nou capitol din viața mea, dar nu eram cu adevărat pregătită. Nu după ce în urmă cu un an am plecat în Denver pentru a fugi de toate responsabilitățile mele. Și l-am cunoscut pe Ryker. Și l-am iubit până când n-a mai rămas nimic între noi. Până când numele său a devenit otravă pe buzele mele.

— Skye?

Vocea Londrei mă aduce înapoi la realitate. Nici nu știu de câtă vreme stă în pragul camerei și mă privește. Îmi ațintesc ochii asupra ei, iar privirile ni se întâlnesc. Cunosc prea bine acea privire pe care prietena mea mi-o aruncă. Am avut de-a face cu ea de șase luni. Milă. Asta îi exprimă ochii, iar eu asta nu vreau să primesc din partea nimănui. Pentru că dacă e cineva vinovat pentru situația în care mă aflu acum, aceea sunt eu.

În ultimele luni am plâns fără să spun nimănui nimic. Mereu m-am condamnat pentru faptul că n-am intrat în spital în acea zi, că am plecat fără să-l mai văd pentru ultima dată.

N-am mai auzit nimic despre el de șase luni. Șase luni în care mi-a lipsit orice are legătură cu el. Îmi lipsește privirea sa atât de pătrunzătoare, ochii săi de un albastru schimbător. Zâmbetul. Ah! Zâmbetul lui Ryker. Era singurul lucru pe care-l puteam asculta toată ziua și nu m-aș fi plictisit de el. Mi-e dor să mă țină în brațe, ca atunci când amândoi simțeam că lumile noastre se prăbușesc.

Am vrut s-o sun pe May de mai multe ori, dar adevărul e că, n-aș fi știut ce să-i spun. Ce s-o întreb? Voiam să știu dacă Ryker e bine, dar n-am avut curajul nici să vorbesc cu mătușa lui. De fiecare dată când îi vedeam numele pe ecran închideam apelul. Știam că o răneam, dar nu puteam să fac asta. Am decis singură să rup legătura cu Ryker și n-ar fi fost corect din partea mea să intru cu bocancii în viața lui, așa pur și simplu.