True Love

Capitolul 12

• Selena pov •

Stau de o ora si privesc in jur. Sunt intr-o camera intunecata, iar langa mine sta Vanessa legata de un scaun. Inca nu s-a trezit, sper din suflet sa fie bine.

Nu stiu unde ma aflu, tot ce imi amintesc e cum doi barbati au venit spre noi si ne-au luat, de acolo nu mai stiu ce s-a intamplat.
Vreau sa plec de aici, dar sunt legata de un scaun si nu pot sa ma misc.

Observ ca Vanessa se trezeste, sper ca e bine.

-Vanessa, esti bine?

-Mm..da. Unde suntem?

-Nu stiu. M-am trezit de aproape o ora si nu a venit nimeni aici, ca sa imi zica ceva.

-Dar ce vor de la noi, serios acum de ce sa ne rapeasca?!

-Asta nu stiu, sper sa nu patim nimic rau.

-Atata le trebuie daca se ating de noi.

-Ar fi bine sa nu te iei la cearta cu ei, ca sa scapam vii de aici.

-Ok...

Peste cinci minute vad ca cineva intra pe usa. Nu pot sa vad cine e, deoarece este cam intuneric, iar in camera este doar un bec care abia mai functioneaza. Cu cat se apropie mai mult de noi, pot observa ca esti un barbat. Pare destul de tanar.

-Ce bine, se pare ca fetele s-au trezit.

Din cate vad cred ca are in jur de douazeci de ani, pot zice ca arta destul de bine.

-De ce ne aflam aici si ce vrei omule de la noi?! se rasteste Vanessa la el.

-Mai usor, ar trebui sa ai grija cum vorbesti cu mine, pustoaico. Iar daca vreti sa plecati in viata de aici, ar fi bine sa ma ascultati.

-Off, deci de ce suntem aici?

-Trebuie sa ma ajutati cu ceva.

-Si mai exact cu ce?intreb cu curioasa.

-Pai, din cate stiu voi sunteti iubitele dusmanilor mei, nu?

-Pai depinde cine sunt dusmanii tai.

-Eu zic sa nu faci pe prosta cu mine ca nu iti va fi bine. Oricum sti foarte bine ca ma refer la Zayn si Justin.

-De ce sunteti dusmani, iar noi ce legatura avem cu asta?

-Din cauza lor am pierdut multi oamenii, iar acum vreau sa ma razbun pe ei.

-Cum adica din cauza lor, cu ce se ocupa?

-Voi nu stiti ca ei fac parte dintr-o mafie, la fel ca si mine?

Cand am auzit asta am ramas masca. Nu pot sa cred ca Justin mi-a ascuns asta, iar acum inteleg de ce e mereu ocupat.

-Eu nu stiam nimic, nu imi vine sa cred. zic eu incat socata.

-Off, imi pare rau pentru voi. Dar acum ar fi bine sa ma ajutati sa il gasesc pe ei doi. Incerc de o luna sa dau de ei si nici-o sansa.

-Pai de unde vrei ca eu sa stiu unde sunt?

-Nu te mai preface ca nu sti, doar petreci mult timp eu Justin, deci sigur sti.

-Chiar nu ai dreptate, a inceput sa fie mai retras.

-Uitati nu vreau sa va fac nimic rau, dar daca nu cooperati cu mine o sa trecem la violenta.

-Trebuie sa ma crezi ca nu stiu unde este.

-Suna-l!

-De ce?

-Ca sa il chemi aici, iar daca vine voua o sa va dau drumul.

-Ok, dar sa nu ii faci nimic rau.

-Nu promit nimic. Acum suna-l odata.

-Daca ma dezlegi o sa il sun.

Il vad ca se indreapta spre mine si dezleaga sfoara, care acum e pe jos.
Ma ridic de pe scaun, scot telefonul din buzunar si il apelez pe Justin. Dupa cateva secunde raspunde.

-Alo, Justin! Trebuie sa vi sa ma ajuti!

-Selena, unde esti? Esti bine?

-Nu stiu unde ma aflu, dar vino mai repede te rog, imi e frica.

-Ok, iubito. Sa nu inchizi, ca sa pot localiza locul in care esti.

-Bine, te iubesc!

-Si eu! Vin cat de repede pot.

Dupa cateva secunde, Justin imi zice ca pot sa inchid, deoarece a preluat locatia in care ma aflu. Sper ca ajunga repede.

-Deci ce a zis? intreba barbatul de langa mine.

-O sa vina.

-Perfect.
.
.
.
.
.
.

Hei, ce faceti?
Stiu ca acest capitol nu e cine stie ce, dar nu prea am avut inspiratie.
Imi pare rau ca nu am postat saptamana trecuta, dar nu am avut timp.
Vreau sa imi lasati in continuare parerile voastre, chiar imi place sa va citesc comentarile.

Va pup! :*