True Love

Capitolul 13

Nu stiu ce sa mai fac, a trecut mult timp de cand a plecat acel barbat, nici nu stiu cum il cheama, dar banuiesc ca e seful de la aceasta mafie.

Imi doresc sa plec de aici, dar nu am nici-o sansa. Exista doar o usa si un geam. Usa este incuiata deci nu avem nici-o sansa, trebuie doar sa asteptam sa vina omul ala. Pe geam nu putem iesi deoarece este prea mic si nici macar nu se deschide.

Il urasc pe omul asta. De ce sa ne ia pe mine si pe Vanessa, cand noi nu avem nici-o treaba, nici macar nu stiam de mafie.
Sper sa scap repede de aici, iar dupa asta trebuie sa am o discutie cu Justin. Tot nu imi vine sa cred ca el este intr-o mafie. S-a intamplat totul prea repede, tot ce imi doresc este ca asta sa fie un vis, mai bine zis un cosmar si sa ma trezesc, ca nimic din toate astea sa se fi intamplat.

-Nu mai vine Justin o data?! intreba Vanessa nervoasa.

-Nu stiu cand o sa vina, sper ca o sa ajunga cat mai repede. Desi nu stiu cum o sa ajunga la noi, avand in vedere ca afara sunt numai paznici.

-Mda, ai dreptate. Dar vreau sa plec.

O vad ca se indreapta spre usa si incepe sa tipe, sperand ca cineva sa o auda.

-Aloo, idiotilor veniti aici si dati-ne drumul.

-Esti nebuna?!

-Dar ce am facut?

-Sper ca nu te-au auzit cand le-ai zis idioti.

-Oricum asta sunt ei, sa ne inchida intr-o camera, cand noi nu avem nici-o treaba cu asta.

Oftez si ma indrept spre un colt, apoi ma asez jos, sperand ca prin minune sa apara Justin, sa ne salveze.

Usa se dechide si pe intra acel barbat.

-Idioti?! Care a zis?

-Eu am zis! se rasteste Vanessa la el.

Unori chiar cred ca nu gandeste, cine stie ce o sa ii faca nebunul asta.

-Ok, blondo! Vi cu mine.

-Si daca nu vreau?

-Asta nu a fost o intrebare, e un ordin.

-Bine boss.

-Poti sa imi zici Chris.

-Bine, Chris.

O ia pe Vanessa si iese pe usa. Sper ca nu o sa ii faca nimic. Nu o inteleg pe Vanessa, chiar nu ii e frica de idiotul ala, adica Chris. Niciodata nu isi tine gura si ajunge sa piarda din cauza asta.

Trecuse o ora, iar Vanessa tot nu a venit. Oare este bine?
Sigur toti au ramasi uimiti de cat curaj are si in momente ca astea. Adica daca o stiu bine sigur le-a zis ceva si acum ori e in pericol ori si-a facut prieteni noi.

Usa se deschide incet, iar cand vad cine intra pe ea ramans surpinsa. Era Justin, Zayn si Vanessa.

-Justin!! fug repede spre el si il stang in brate. Mi-a fost dor de el, chiar daca sunt suparata ca mi-a ascuns toata chestia cu mafia.

-Nu avem timp de asta, va puteti giugiuli si mai incolo. zice Zayn. Trebuie sa plecam repede de aici, pana nu ne gasesc.

Cu toti ne indreptam spre iesire, adica cred ca spre iesire, asa mi-au spus baietii.
Sediul asta e foarte mare, sper sa gasim iesirea. Oricum sigur baietii stiu unde este, ca au venit pe aici.

-Mai repede, bomba trebuie sa explodeze.

-Ce bomba? spun eu confuza si tot odata speriata. Sper ca nu sarim in aer!

-Daca iesim mai repede de aici nu o sa se intample asta.

Incepem sa fugim cat mai repede spre iesire, iar peste cateva secunde iesim din cladire. Fugim spre masina lui Justin, apoi intram in ea. Justin porneste masina ca sa plecam.

-Va exploda in cinci secunde, oricum suntem la o distanta mare de sediu.

Vad cum acea cladire explodeaza, iar in urma ei era numi foc si fum.

-Sper ca am scapat de toti. spune Justin.

-Cat am asteptam momentul asta. zice Zayn si bate palma cu Justin.

-Aveti sa ne da-ti niste explicatii! spun eu si Vanessa la unison.

-Vorbim despre asta cand ajungem. Vom merge toti la Zayn ca sa clarificam totul.

-Ok. spun si imi intorc privirea spre geam. E bine ca am scapat, acum sunt chiar curioasa ce o sa zica baietii in legatura cu asta.