True Love

Capitolul 14

Simt cum cineva ma atinge pe mana facandu-ma sa ma trezesc. Se pare ca am atipit.

-Iubito, am ajuns! imi sopteste Justin la ureche.

Imi intorc privirea spre geam si vad ca am ajuns la casa lui Zayn.
Coboram toti patru din masina si ne indreptam spre intrarea in casa. Zayn scoate cheile, apoi deschide usa si ne face loc sa intram.
Mergem cu toti spre living si ne asezam pe canapeaua crem.
Casa lui Zayn e foarte spatioasa si este amenanjnata foarte frumos, chiar are gusturi.
Pot observa ca baietii sunt cam abatuti. Trebuie sa ne dea niste explicatii in legatura cu tot ce s-a intamplat.

-Stiu ca sunteti suparate pe noi ca nu v-am spus nimic despre mafie, dar am crezut ca e in spre binele tuturor. spune Justin trist.

-Tot asteptam niste explicatii. spun eu si Vanessa.

-Nu ma asteptam ca, Chris sa va ia pe voi doua, credeam ca vom rezolva asta intre noi.

-El a zis ca nu mai dadea de voi, iar singura sansa ca voi sa va vedeti era sa ne rapeasca pe noi, asta ne-a spus noua.

-Da, ma bucur ca a fost de treaba si nu v-a facut nimic.

-Dar mai este in viata?

-Nu stiu, e posibil sa fi scapat daca il stiu bine, insa nu sunt sigur.

-Cum adica daca il sti bine?

-In trecut noi am fost preteni, dar intre timp a intervenit mafia si lucrurile s-au schimbat, iar noi am devinit dusmani.

-Dar de ce sunteti voi doi in aceasta mafie?

-Tatal meu era seful, iar dupa moartea lui a trebuit sa ii iau locul. La inceput nu am vrut, dar am fost obligat, nu aveam ce face.

-Iar tu Zayn? intreaba Vanessa.

-Am inceput sa fac parte din mafie deoarece aveam nevoie de bani. De la moartea parintilor mei trebuia sa gasec un mod de a face bani, iar Justin mi-a propus sa il ajut cu mafia, iar in felul asta imi casigam traiul.

-Fetelor imi pare nespus de rau ca ati aflat in felul asta, chiar nu stiam ca se va intampla asta. Sel stiu ca acum ma urasti, ai motive sa faci asta, iar eu...

-Justin, inteleg.

-Intelegi? Adica ma asteptam sa fi foarte suparata si...

-E in regula, recunosc sunt putin suparata pe tine, dar am inteles ca nu aveai ce face si erai obligat.

-Ma bucur nespus de mult ca intelegi, credeam ca ma vei uri si te voi pierde.

Justin se apropie de mine si ma ia brate. Imi era dor de imbratisarile lui. Nu pot sa il urasc, imi pare rau ca e in situatia asta si ca si-a pierdut parintii din cauza asta.

-Te iubesc! imi sopteste la ureche, apoi ma saruta scurt pe buze.

-Si eu! spun zambind.

-S-a facut cam tarziu, cred ca ma voi duce acasa. spune Vanessa.

-Pot sa vad duc pe amandoua acasa. spune Justin.

-Ok. Ne vedem maine.

Ne luam la revedere de la Zayn apoi mergem spre masina lui Justin pentru a ne duce acasa. As mai fi ramasa, dar sunt chiar obosita, de la tot ce s-a intamplat am nevoie sa ma relaxez.
In scurt timp, ajungem la casa Vanessei, iar ea coboara.
Intre mine si Justin e o liniste deplina. Niciunul nu a zis nimic.
Peste cinci minute, parcheaza masina in fata casei mele.

-Ai nevoie sa te odihnesti, imi pare rau, in legatura cu tot ce s-a intamplat, stiu ca e numai vina mea, altfel nu eram in situatia asta.

-Justin, nu iti mai cere scuze, am inteles. Stiu ca tu nu ai vrut sa faci parte din mafie, chiar inteleg ca nu esti fericit cu asta.

-Ma bucur ca intelegi. Oricum sti ca te iubesc si nu as lasa pe nimeni sa iti faca ceva rau.

-Da stiu. Si eu te iubesc. Noapte buna.

-Noapte buna.

Justin se apropie de mine, imi atinge mana de obraz, apoi ma saruta dulce.
Ies din masina si ma indrept spre casa.

Nu stiu ce explicatii ii voi da mamei, adica am lipsit aproape doua zile, iar la telefon nu am raspuns.
Intru incet in casa, observ ca nu e nimeni, asa ca urc sus. Intru la mine in camera si ma asez pe pat. Sunt foarte obosita. Mai bine imi fac un dus sa ma relaxez.

Dupa un dus de vreo zece minute, ma simt mai bine. Imi aleg o pijama si o imbrac, apoi ma bag in pat.
Ma tot gandesc la tot ce s-a intamplat. Oare e bine ca l-am iertat pe Justin, adica stiu ca as fi putut fi in pericol daca nu venea la timp. Nu stiu ce sa cred, nu ma asteptam la asta.
Nu sti la ce te poti astepta de la viata, intr-un moment poti sa fi bine mersi, iar in celalalt sa se intample ceva rau si sa schimbe tot.
Totusi ma bucur ca s-a terminata cu bine, tot ce sper acum e ca acel Chris sa ne lase in pace. Inca nu stiu daca mai e in viata, dar totusi sper sa nu mai avem deaface cu el.

Hotarasc sa ma culc, maine e o noua zi si nu stiu la ce ma pot astepta.
Sunt destul de obosita, asa ca ma i-a repede somnul.