Moarte sigura

Capitolul IV: Fuga

Stiu ca celelante capitole sunt copilaresi, dar asta nu. A trecut ceva vreme de cand nuam mai postat ceva, dar voi relua. Cred ca cu cat trece mai mult timp cu atat voi scrie mai bine. Stiu ca e scurt, dar capitolul urmator va fi  plin de actiunde si voi incerca sa il fac cat mai lung si interesant

_____________________________________

-Ce dracu vrei, Rosse? Nu vezi ca sunt ocupat?

-A scapat! Nu stiu unde sa il caut sa ce sa fac, a explicat ea.

-Biata fetita prostuta! Prives'te cum se face treaba. 

A plecat si a inchis usa in urma lui.

Rosse nu a fost niciodata proasta si nu a acceptat niciodata ca cineva sa o foaca proasta. Probabil isi creeaza o armata de zombi si vor sa cucereasca intrega planeta. Asta suna a ceea ce ar spune o bonlva de schizo sau un copil de 4 ani cu hiperimaginatie.Mai bine aș căuta o cale să scap de aici in loc sa îmi imaginez ca sunt bonlava mintal si totul e doar imaginatia mea bonlava.

 M-am ridicat, înca trenurand. Trebuia sa fac ceva, nu puteam asteptat sa vina din nou. 

M-am dus spre usa si am observat ca de deschide din exterior, iar in ciuda aparentelor, era aproape scoasa din balamale. Nu aveam putere sa o scot de tot, dar m-am impins cu toata forta in ea. Speram sa ies de acolo, dar usa ma impedica. M-am lasat cu spatele de ea, alunecand usor, extenuata, jos. 

Stateam cu spatele inca rezemat de usa si priveam prin camera.  Un dulap statea aproape dezmembrat in camera. M-am apropiat de el si am luat o placa de lemn. Eram disperata asa ca am inceput sa lovesc puternic in usa cu bucata de lemn. Avusem inspirata idee sa lovesc in balamale, iar acestea au cedat, in partea superioara.

Am iesit pe hol prin deschizatura usi. Am inceput sa alerg pe scari spre iesire. Am reusit sa ies din casa si atunci m-am oprit. Ce trebuie sa fac? 

Eram ca și pierduta, Trebuia să mă decid unde sa merg, dar intunericul nu ma lăsa să disting prea multe. Încercam sa gasesc poteca pe care am venit, dar nu puteam vedea nimic decat intuneric. Norocul meu e ca cerul era înstelat astazi asa ca puteam distinge doar niste umbre in întuneric. Nefind capabila să reușesc sa gasesc drumul, am inceput sa merg printre copaci, nu puteam sa stau si sa astept sa ma gaseasca iar.

Ma intreb ce a facut Darius, dar in clipa de fata nu era problema mea. Asteptam sa se lumineze. Stiu ca voi reusi sa ies din padure in jurul orei 5, cred ca va fi suficienta lumina..

Am decis ca eram suficient de departe de acel loc. M-am sprijinit, cu spatele, de un copac. Am hotarat ca daca mergeam mai departe m-asi putea rataci,

Nu stiu cat am ramas langa acel copac, dar imeduat cand am rerusit sa vad inde eram am hotarat ca mai aveam putin de mers pana la marginea paduri.

In aproape o jumate de ora am reust sa ies de acolo.

 Dumnezeule! Eran in jur de ora 6, tremuram si inca eram speriata. Ma mir ca am reusit sa ies din padure fara sa mai am nici un accident. Am vazut atatea ciudateni in ultimele zile incat nu m-ar surprinde daca in urmatoarea secunda as fi muscata de un vampir.

La gandul asta, am zambit vag si am inceput sa merg spre casa. 

 Speram sa ajung inainte de ora 7-8 cand majoritatea oamenilor pleaca la servici. Ar fi fost groaznic sa fiu vazuta asa de cineva cunoscut. Acaparata de ganduri nu am auzit motorul masini.

-Hei, Rebeca! Urca!

Era tradatorul de Darius. Am ales sa urc in masina doar ca sa ma ascund de privirile oamenilor din jur.

 -Tradatorule! M-ai abandonat acolo!

 -Cu placere!

-Ce?! Pentru ce?!

M-am incrunatat si am spus:

 -Aaaa, da! Ce prostuta sunt!  A fost o placere pentru tine sa ma lasi acolo!

-Rebeca, nu am vrut... Nu am avut de ales. Veneam dupa tine, dar nu te puteam ajuta atunci.

 -Ce scuze patetice.

 -Daca vrei... poti merge pe jos. Mai este foarte putin.

 M-au utat urat la el. Cat tupeu!

 Am ajuns acasa si am iest din masina cat de repede am putut.

 -Nici macar un simplu "Pa!" nu imi spui?

 -Nu, am strigat eu.

 Am fost surprinsa sa aflu ca inca mai aveam cheia. Am intrat in casa si m-am speriat de mine cand mi-am vazut reflectia in sticla de la televiorul din living.  Primul lucru pe care trebuia sa il fac era un dus.

 Am dat drumul la apa fierbinte si am adus prosoape curate in baie. Mi-am aruncat hainele in cos. Pacat... chiar imi placeu. Apa fierbinte imi provoca usturimi pe pielea rece. Aveam mai multe rani decat credeam. Credeam ca am doar 2 zgarieturi adanci, dar in schimb avem multe vanatai si cateva zgarieturi care vor trece cam in 5 zile.

 Durerea ma facut sa nu ma mai gandesc la nenorocitul de Darius. M-am intns in pat, cu parul ud. Nic nu imi mai pasa cum voi arata maine. 

 Am adormit, dar peste cateva  ore am primit un telefon de la Giulia. Era dragut din partea ei sa se intereseze de mine. Nu eram cele mai bune prietene, dar eram aproape. Spre norocul meu am reusit sa adorm din nou si de data asta am inchis telefonul.