Capitolul III: Anormalul bate la ușă

75 2 1
                                    

Rosse disparuse nu mai era de gasit. Eu si Darius am hotara ca va trebui sa mergem in aceea casa ca sa aflam ce se intampla in orasul asta. Oare chiar exista spirite nelinistite care incearca sa ne disruga? Sau incercau sa puna stapanire pe alte suflete nevinovate? Ori am inebunit si sun eu paranoica!?

E vineri, ar trebui sa fie un frumos sfarsit de sapamana, dar nu e. Totul e aiurea, acum cateva saptamani imi traiam viata frumoasa de adolescenta, ma rog ce a mai ramas din ea fiind nevoia să invat să fiu responsabila.

Acum cea mai buna parte a vieti mele era ca trebuia sa merg in prostia aia de casă care mă inspăimânta.

De nu ar fi fost Rosse in starea aia atunci nu cred că aș ma fi aici. Înca mă bânuie amintirea acelei zile când totul a devenit serios, după ce am aflat ce se intampla cu „victimele” lor. După ce am vazut in ce se transformă.

Un zambet amar imi aparea pe fata, ca dovadă a ironiei sorti. In urma cu o săptămână nu credeam in povești despre spirite, dar lucrurile se schimbă nu mai puteam spera la o viață normală anormalul batea la usa mea, iar eu inconștientă îi deschisem larg ușa.

Acum va trebui să imi fac curaj sa intru, in ciuda vointei mele. Macar Darius era cu mine.

-Ești pregatita?

Stiu ca nu  mai pot da inapoi acum, așa că am dat din cap aprobator.

Mă uitam la ușa mare din lemn in stil vechi,  de altfel ca toate obiectele de aici. Îmi cobor si urc privirea cercetaoare pana la un anumit punc, clanta.

Înainam pe scari, iar Darius era inainntea mea si apăsase pe clantă.

Ceva in mintea mea îmi spunea să mă opresc si sa fug cât mai departe, dar nu o faceam.

În casa era intuneric, dar noi avem lanterne.

Cautam un intrerupator ca să aprind lumina.

-Stai, ce crezi ca faci?

-Caut un intrerupator!

-Vrei ca să stie că suntem aici?

- Ăăă scuze.

Grozav acum cine stie ce grozaveni voi ma întanli.

Casa era mare si veche, dar cu aspect obișnuit, insa cerea a doua-a evaluare. Chiar de era aparent normal totul daca e uitai a 2-a oara vedeai ca aparentele inseala, dar ptr asa aveam nevoie de mai multa lumina.

Am scos un fel de tipăt infundat cand sinteam o prezenta miserioasă si tulburătoare. Un aer rece ma inconjura, dar nu înțeleg de unde, atâta vreme cât ușa era închisă.Mă uit puțin panicată la Darius care era la fel de confuz ca mine.

Cauta un inrerupător, da bine că când fac eu asta e rau, iar cand o faci tu e bine esti nemaipomenit de ... nu stiu poate ca eram doar mâhnita că el poae să o facă, iar eu nu. A aprins lumina.La a 2-a evaluare a camerei ma speriasem rau. Avea mobilierul ca intr-o casa normală,dar acolo erau urme de oroare si suferinta. O mare de sânge vărsat involuntar peste incapere. Speram să am halucinati.

-Ce dra,,,

-Stiu ca e inspaimantător. Cel putin nu am eu halucinati.

-Hai in pivnita sunt curios ce e acolo!

-Stai, esti nebun? Nu stii ca cele mai înfricoșătoare fenomene intr-o casă parasită e sunt in pivniță? Toate cuvintele ieșeau din mine ca dintr-un izvor de frica.

-Dacă vrei ramai aici, singură, aproape de ușa de la intrare de unde poate veni orcine, orcand... nu te oblig să vii cu mine, dar daca tu vrei sa fii o prada usoară ptr ei... e doar alegerea ta.

Moarte siguraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum