La ceas de seară,
Iubirea ta mi-e amară.
Buzele îmi sunt uscate,
Iar amintirile, disecate.
Gustul pielii tale e încă viu,
Și eu nu mai știu cine să fiu
O iubire moartă, pierdută in trecut?
Sau doar un eșec, nu risipit de mult?
Frigul îmi macină oasele
Și vântul îmi spulberă visele,
Cine ești tu, iubite, doar un vis urât?
Sau doar o realitate ce m-a omorât?
pentru ca m-a lovit inspirația și de-o poezioară
