E imposibil să scrii poezie,
Fără să-ți verși durerea pe hârtie
E imposibil să scrii poezie,
Fără să-ți simți inima vie.
Să simți cum te rupi pe din două
Și-ți faci ca-n inimă să plouă,
Durerea toată îți cade în versuri
Se răsfrânge în cuvinte, cu mii de sensuri.
Sufletul ți-e viu și inima-ncărcată
De sentimente și gânduri nu e lăsată,
Dar poezia-ți vine în ajutor,
Cuvintele nespuse freamătă de dor.
E imposibil să scrii poezie
Și să nu lași bucăți să cadă din tine
E imposibil să nu scapi vreun crâmpei
Și să dai tot, dar fără să iei.
