Sia

Capitol 7

Capitolul 7

❤

- Un contract? am repetat atunci când ducele a început să îmi explice planul lui. 

- Da. Totul este foarte simplu. Tu o să te afișezi în lume ca noua mea logodnică, a spus acesta calm, deși eu încă eram în stare de șoc. Expresia lui era una atât de banală, de parcă explica un joc de copii.

- Eu?

- Da. Cineva complet nou în clasa înaltă. Și pentru că o să fie un subiect extraordinar, toți o să fie curioși să te cunoască. O să mă ajuți cu Candela, o să te împrietenești cu ea și o să o convingi să nu treacă de partea capitalei. Puncte bonus dacă trece de partea mea, mi-a zâmbit acesta fals.

- Și cum o să fac eu toate astea?

- La fel de simplu cum ai câștigat 10 monede de aur pe un pariu imposibil. Sunt sigur că o să te descurci de minune. Și apoi, ai numai de câștigat. Amândoi avem. Îți voi oferi un teren destul de mare pe care să-l lucrezi și mai mulți bani decât poți duce. Plus, vei fi introdusă în lumea bună și vei putea stabili noi relații. 

Un teren era chiar un câștig bun, aș fi putut cu adevărat să încep o viață nouă, departe de toată agitația. Puteam visa chiar la o familie.

- Și dacă nu obțin ce vrei?

- Să spunem că ar fi un gest de trădare.

Iar trădătorii de obicei nu trăiesc prea mult. Nu prea îmi dădea de ales.  Dar trebuia să iau totul în considerare. Cu amintirile din vechea viață am considerat că aveam o șansă. Nu trebuia decât să fac totul rapid și aveam să trăiesc în sfârșit viața pe care o doream.

- Cum știu că nu o să îmi faci rău între timp?

Ducele a luat o hârtie și un stilou.

Condiția numărul unu: Anastasia trebuie să iasă însoțită din palat doar alături de un cavaler al ducelui Enzo. R.

- Condiții. Dacă îndeplinești fiecare condiție, nu am nici un motiv să îți fac rău. Ne vom ajuta unul pe altul până la urmă.

Un set bine stabilit de condiții nu era o idee chiar tocmai rea. Știam cum să nu fac un pas greșit. Dar mai aveam o idee. Am luat pixul din mâna ducelui și am început să scriu de asemenea. 

Condiția numărul doi: În privat ducele nu are voie să manifeste gesturi afectuoase sau atingeri nedorite.  A.

- Atunci o să am și eu condițiile mele, am spus atunci când am terminat de scris. Uneori supraviețuirea însemna curaj. Și mai mult, trebuia să trag o linie între noi. Aveam să joc rolul unei femei îndrăgostite în public, dar în privat nu voiam să am de a face prea mult cu el.

Trei: Anastasia trebuie să ia lecții de istorie, geografie, desen, muzică, etichetă și broderie într-un mod serios și să arate progres. R.

Patru: Ducele nu are voie să intre în camera Anastasiei fără permisiunea acesteia. A.

Cinci: Anastasia nu are voie să aibă amanți sau orice asemănare pe perioada contractului. De asemenea ducele nu va avea nici o amantă. R.

Am continuat amândoi să adăugăm reguli după bunul plac, semnând contractul mulțumiți de rezultat. Apoi mi s-a spus că am o săptămână de acomodare, fără a fi supusă sub nici o formă de presiune. Planul era ca în cinci luni, la primul bal din sezon, să fiu prezentată oficial ca logodnica ducelui, iar între timp aveam să iau lecții de etichetă și multe altele pentru a demonstra că eram capabilă de a fi logodnica acestuia și tot odată de a o impresiona pe ducesa Vanesa. 

Am fost condusă în camera mea odată ce am terminat cu ducele. Dormitorul era cel mai mare în care dormisem până acum, având un pat ce părea de cinci persoane, o masă de cafea, câteva dulapuri, goale temporar, vaze pline de trandafiri albi, totul decorat în auriu și crem. M-am aruncat în pat, simțind calitatea acestuia. Pericolul morții mele începea să nu se mai resimtă și trebuia să recunosc că putea fi și mai rău.

În tot acel confort am adormit pentru numai jumătate de oră, auzind bătăi politicoase la ușa mea. Când am deschis, am găsit două servitoare așteptând timide să intre.

- Bună ziua, domniță Andino. Eu sunt Milia, noua ta însoțitoare, a spus una dintre ele. Era la fel de scundă ca mine, dar părea cu mult mai adorabilă, deși avea trăsături obișnuite, tenul măsliniu, părul scurt, șaten. Ochii îi era cea mai atrăgătoare trăsătură, căprui, mari, asemeni unei păpuși. Nu părea să aibă mai multe de cincisprezece-șaisprezece ani. 

- Suntem aici să te ajutăm cu tot ce ai nevoie, a spus cea de-a doua. Numele meu este Meia. Aceasta părea cu mult mai matură. Era înaltă, asemeni lui Genevive, și cu aproape aceleași trăsături faciale ca ale Miliei, exceptând culoarea ochilor, Meia avându-i verzi. 

Le-am lăsat să intre, acestea aducând cu ele o masă pe care erau așezate prăjituri și ceai, și pe care ulterior le-au așezat pe masa din dormitor.

În timp ce Meia încă pregătea gustarea mea, Milia mă privea cu ochii ei mari și strălucitori.

- Sunt atât de fericită că o să avem în sfârșit o doamnă a casei, a comentat aceasta entuziasmată. Era într-adevăr o copilă și părea mult prea prietenoasă pentru așteptările pe care le aveam de la angajații ducelui.

- Milia. Te rog să te abții, a certat-o cealaltă. Te rugăm să ne ierți, domniță. Milia încă învață cum se se poarte. Totul ei era total opus, mai rece. Cele două s-au scuzat apoi, lăsându-mă din nou singură. 

Trează deja, am ieșit în analiza împrejurimile, dar pentru că locul era enorm nu am colindat mult până să mă rătăcesc. Și pentru că nu mai știam exact care era holul spre camera mea, am întrat în biblioteca ce am găsit-o de altfel din greșeală. 

Preferam mai mult biblioteca, cititul fiind activitatea mea preferată. Am ales să citesc cărți din gama farmaceutică, citind despre diferite antidoturi și otrăvuri.

Nu am observat cum a trecut timpul și cum s-a făcut seara, fiind total cuprinsă în ceea ce citeam, dar în schimb, stresul și oboseala și-au făcut efect, adormind în bibliotecă. Deși adormită, am simțit cum frigul din bibliotecă dispăruse, de parcă fusesem acoperită. Dar nu am deschis ochii, căci oboseala încă mă forța să dorm.