Jocurile Zeilor - Capitolul 1, Pionul (+18) [FRAGMENTE]

Fragment - partea 1

                                                     

                                                                    (...........................................)

Ziua de sâmbătă trece repede. Ryan m-a anunțat că o să aibă treabă la birou în mare parte a zilei, așa că profit de ocazie să iau prânzul cu Donna și să ne punem la curent cu ultimele noutăți. Petrecem câteva ore bune împreună, profitând de ziua liberă pe care o avem amândouă și mergem totodată prin câteva magazine pe Bond Street, pentru o mică sesiune de cumpărături. Bugetul pe care îl am nu îmi permite să îmi cumpăr haine foarte scumpe, dar am ochiul format să știu cum să le accesorizez, cât să fac un look cu adevărat frumos.

Iar cu rochița predominant neagră, pe care mi-o cumpăr azi, îmi reușește același lucru seara când mă pregătesc pentru ieșire. Este destul de scurtă și, pentru că îmi iau o pereche de ghetuțe scurte cu toc gros, pare că am picioarele mult mai lungi și mai subțiri, cum oricum sunt la cele cincizeci de kilograme ale mele. Rochița în stil country, cu umbre subtile de flori tricotate tot cu negru, dar și grena la baza fustei crețe, îmi dă un aspect destul de lejer și confortabil. Părul lung ce îmi trece de omoplați l-am ondulat spre vârfuri și am aplicat rimel și puțin fard, în special în zona ochilor, făcându-i să pară mai mari și mai negri decât erau deja.

După ce îmi dau singură verdictul că arăt așa cum mi-am dorit, cobor la parterul casei, pentru că Ryan m-a anunțat puțin mai devreme că mă așteaptă afară, așa că mă grăbesc să nu îl las prea mult să aștepte după mine. În timp ce cobor scările, îmbrac în grabă o geacă scurtă de blugi peste rochița cu mânecă până la cot. La etajul unu mă întâlnesc cu studenta cu păr negru și lung, frumos aranjat, ca de obicei, care tocmai urcă în dormitorul ei. Dar se oprește în ușă, aruncându-mi o privire jucăușă și îmi face cu ochiul, dând din cap, ca semn de apreciere în privința vestimentației mele. De obicei ne rezumăm doar la saluturi politicoase, așa că acum îmi urează distracție plăcută, iar eu același lucru, judecând după ținuta la fel de frumoasă pe care o are, bănuiesc că se pregătește să iasă cu iubitul sau să se ducă din nou pe la el pentru câteva zile, așa cum face de obicei.

În fața casei, cu mâinile în buzunarele gecii lui din piele subțire, Ryan privește în jos, dar, când aude ușa închizându-se în spatele meu, își ridică încet capul. Însă, când mă vede, privirea i se schimbă imediat. Observ cum își coboară ochii de-a lungul corpului meu, de sus în jos, și îmi dau seama că e prima dată când mă observă în fustă.

Fac un pas spre el și observ cum nodul lui Adam i se ridică când înghite în sec, înainte să vorbească:

— Ești foarte frumoasă...

Nu este o exclamație, ci o șoaptă purtată de vânt până la urechile mele. Respirația se oprește o clipă. A mea și a lui, probabil realizând modul intim în care a spus aceste cuvinte.

Dar deodată își întoarce privirea spre stradă și spune pe un ton mult mai rece:

— Sunt sigur că prietenului tău o să îi placă.

Poftim?!

Aș zice că simt o mare doză de gelozie în vocea lui ce vrea să pară indiferentă, însă în clipa asta îmi amintesc că tot timpul îmi spune că vrea să fim prieteni. Dar presupun că face astfel pentru că are pe cineva în State. Sau mai rău, mă vede doar ca pe viitoarea lui șefă sau ca pe o fată complicată care nu a împlinit nici măcar optsprezece ani.

Complicată pe dracu, că mă simt ca orice femeie normală și frustrată în clipa asta și simt cum sângele îmi fierbe de nervi din cauza replici lui acide, așa că răspund cât mai răutăcios.