Jocurile Zeilor - Capitolul 1, Pionul (+18) [FRAGMENTE]

Fragment - partea a 2-a

(continuare)

Mă întorc la masă și încerc să trec peste episodul de pe ring, chiar dacă îmi doresc tot mai tare să plec din locul ăsta.

— Ești bine? mă întreabă preocupat Ryan, care foarte probabil a văzut faza petrecută la nici cinci metri distanță de el.

— E cam cald pe ring, răspund, zâmbindu-i forțat.

— Nu-mi spune că, doar dintr-atât, ai obosit?

— Nu spun asta, mormăi după ce beau din paharul meu.

— Pentru că tu nu obosești din atât, zice serios. Deci, ești ok?

Mă simt prinsă. Normal că la el nu merge scuza pe care am lăsat-o să se înțeleagă, pentru că știe ce antrenamente am de obicei, dar nici nu vreau să fac mare caz.

— Da, răspund resemnată. Totul e ok. Tu nu dansezi?

Se strâmbă puțin și profit de ezitarea lui ca să îl iau de mână și să îl trag spre ring, unde celelalte fete sunt mai mult decât încântate că cineva a reușit, în sfârșit, să îl ridice de la masă după ce ele încercaseră să îl convingă în zadar.

O blondă cu mai mult tupeu se lipește imediat cu șoldul de el chiar sub formă de glumă, însă cu un zâmbet seducător pe chip. Profită cât poate de mult să îl atingă cu unghiile ei lungi și colorate pe brațe, pe umeri, pe piept. Îl văd cum încearcă cât mai subtil să se distanțeze, dar ea nu prea vrea să înțeleagă aluziile lui, așa că intră în jocul ei, reușind să își impună propriile reguli vis-a-vis de atingeri și distanță. Cam la fel cum am făcut eu cu Henry mai devreme, până să insiste și mai mult. Din fericire, blonda lui e la fel de tupeistă ca iubitul meu, afectat de aburii alcoolului, și se mulțumește cu tot ce primește din partea băiatului cu ochi albaștri.

Îi privesc de la distanță, rezemându-mă cu șoldul de masa plină de pahare, dar pauza mea nu ține prea mult că sunt din nou luată cu asalt de Allison și Henry să mă alătur grupului pe ring. Dar acesta din urmă nu stă liniștit prea mult, căci mâinile lui încep din nou să fie deranjante. Picătura vine când îmi propune să ieșim și, știind unde vrea să ajungă, îl refuz, iar el este vizibil iritat. De data asta, răbdarea lui de până acum se risipește, iar alcoolul îi scoate la iveală adevărata față.

— Tot ce vreau este să fiu puțin singur cu tine, îmi spune, încercând să pară rugător, dar îi simt enervarea din glas, cât și corpul încordat.

— Puțin mai târziu? încerc cu zâmbetul pe buze, sperând că îl fac să se răzgândească, dar, așa cum mă așteptam, fără succes.

Mă cuprinde cu brațele, forțând o îmbrățișare ce vrea să fie pătimașă, însă mâinile lui coboară, de data asta amândouă, pe fundul meu, apucându-mă cu poftă. Îl îndepărtez ușor, iar el mă privește ca și cum i-aș fi dat o palmă, pe care în acest moment știu că ar merita-o pe deplin. În ciuda acestor lucruri mă abțin să o fac, pentru că o parte din mine se aștepta la un asemenea comportament din clipa în care am ajuns și l-am văzut cu băutura în mână.

— Chiar nu te înțeleg, Siena, îmi aruncă nervos și, deși muzica este destul de tare în jurul nostru, îl aud foarte clar.

Își trece mâna agitat prin păr ca apoi să și-o așeze în șold.

— Care dracu' e problema? Nu am voie să pun deloc mâna pe tine?

— Nu doar puneai mâna pe mine, ci treceai peste niște limite, zic rar și cu calm.

— A, da, așa e, prințesa are limite când vine de vorba de corpul ei frigid!

O spune pe un ton scârbit care mă deranjează și mai tare decât cuvântul nedrept pe care mi-l aruncă. Chipul meu este rece, dar mă încrunt încet, încercând să mă liniștesc. Simt că sunt la limită.