~povestea noastră~ 1 |Mattheo Riddle

Cap 6- Nici macar larevedere...?

[EDITED]

Ellie's pov:
*După incidentul din arenă, Harry a fost suspendat pentru 2 săptămâni, Mattheo este în așa zisul spital din Hogwarts pentru încă 3 zile iar Pancy mă termină psihic. Pancy a început să îmi dea mai multă atenție de când băieții nu mai sunt alături de mine și nu într-un sens bun. Mă batjocorește și râde pe seama mea pentru lucruri minore, e enervantă și nu știu cât o să mai pot să stau fără să izbugnesc de nervi.*

*Tocmai ce am terminat ora de Matematică împreună cu Hermione și urmează să merg în vizită să văd ce mai face și cum se mai simte Mattheo, nu am mai vorbit cu el de aproximativ o zi. Știu, foarte mult. *

Hermione:" Merg să îl caut pe Ron, vi și tu cu mine?"
Ellie:" Nu, mă duc să vad ce mai face Mattheo, poate vin mai încolo..."
Hermione:" De acord, te așteptam în bibliotecă, e mereu liniște acolo."
Ellie:" O să vin cât de repede o să pot."

*I-am zâmbit și am luat-o la pas în direcția opusă în care se îndrepta Hermione. Infirmeria nu ar trebui să fie atât de departe, nu?*

*Am mers ce am mers și am văzut o ușă pe care scria mare "INFIRMERIE", hai că nici nu a durat mult. Am intrat, am salutat-o pe asistentă și am început să mă uit prin jur. Când nu am dat de Mattheo am zis să o întreb pe infirmeriță.*

Ellie:" Mattheo Riddle? Am înțeles că ar trebui să stea încă 3 zile la pat"
Asistenta:" Un baiat c-am de aceeași vârstă ca a lui a venit și a zis că are treabă cu el, Harry Potter dacă nu mă înșel? Acela ar trebui sa fie numele lui-"

*Asistenta a continuat sa vorbească, dar eu nu o mai auzeam. 'Oare ce vrea Harry cu Mattheo? Dacă o să aibă o luptă din nou? Mattheo nu arăta în stare de nimic ieri... nu cred că se poate vindeca atât de repede încât azi să fie în stare să se lupte, oare ce se întâmplă în capul baietilor ăștia??' Nu am mai stat pe gânduri și am plecat în căutarea lor, știam că nu o să iasă bine. Îmi era teamă că o să se rănească unu pe altu, țin lafel de mult la amândoi, nu pot alege...*

*Am început să îi caut peste tot pe holurile școlii, nu a durat mult și am auzit țipete. Mai clar decât atât nu se putea. M-am apropiat de locul de unde se auzeau sunetele, părea că au început de mult războiul.*

Mattheo:" Care-i problema ta?"
Harry:" Problema mea e că o să îi frângi inima surorii mele!"
Mattheo:" Cine ți-a zis că o să i-o frâng?"
Harry:" Am presupus..."
Mattheo:" Ai presupus greșit pentru că eu nu aș face asta niciodată!"
Harry:" Și vrei să te cred??"

*Discuția nu a durat mult și în loc de cuvinte au început să folosească vraji și violența prin contact fizic. Nu puteam să intervin, trebuia ca cineva să cheme un profesor, de preferat pe domnul Snape.*

*Harry a folosit o vrajă puternică, dar fix înainte să îl lovească pe Mattheo, el a facut o vraja de revers și vraja s-a întors împotriva lui Harry iar acesta a căzut inconștient la pământ...*

Snape:" Ce se întâmplă aici?"
Pancy:" Harry a încercat să îl omoare pe Mattheo! Mattheo doar a încercat să se apere.."
Hermione:" Ba nu, domnule! E vina lui Riddle! A făcut-o intenționat!"

*Ce tot spun acolo? Minciuni! Fix când voiam să intervin, profesorul Snape a facut o decizie... nu ce-a mai bună decizie...*

Snape:" Mattheo Riddle, vei fi dat afară din școal de vrajitorie Hogwarts! Ești liber să îți strângi lucrurile până în seara asta când răsare luna. Altfel vei avea o pedeapsă mai aspră."

*Am fugit repede către Harry. Am verificat să vad dacă mai respira. Totul părea să fie bine, doar că era într-un somn profund.*

Hermione:" cum e? Nu a pățit ceva grav, nu?"
Ron:" Are ceva?"
Ellie:" nu, cred că nu l-a afectat vraja prea tare, totul pare să fie întregulă..."
Hermione:" Ron, du-l te rog la infirmerie cât se poate de repede. Întreabă dacă e să te mai ajute cineva..."
Ron:" Imediat."

*Ron l-a luat de-o mână și a început să îi târșâie picioarele până la infirmerie. Atenția mea s-a întors asupra lui Mattheo din nou, dar când m-am uitat în direcția unde era mai devreme, el nu mai se afla acolo...*

Ellie:" Știi unde este camera lui Mattheo??"
Hermione:" Eu nu dar cred că știu pe cineva care știe..."

*Nu se putea mai rău...*

Draco:" Și de ce vreți să știți camera mea și a lui Mattheo?"
Hermione:" Malfoy, te rugăm, e important!"
Draco:" ohhh... acu ma și rugați. De ce? Ca să își consoleze iubitelul, hmm?"
Hermione:" A-N-Nu-i chiar așa-..."

*Mă simțeam jignită într-un fel și ce dacă vreau să îl vad? Nu contează de ce, mai bine să știu că e bine decât că pleacă fără să își i-a rămas bun...*

Ellie:" Și ce dacă vreau să îl consolez?"
Draco:" Nu are nevoie de consolarea ta.."
Ellie:" Dar eu am nevoie de consolarea lui..."

*Mai era puțin și îmi dădeau și lacrimile. E chiar atât de greu să fi împreună cu persoana care o iubești? Draco s-a uitat la mine cu o față dezgustată dar în același timp, parcă aprecia curajul meu de a vorbi despre un subiect sensibil în fața acestuia.*

Draco:" Etajul urmator, camera 069"

*Un zâmbet a fost regăsit pe fața mea, l-am luat în brațe pe Draco și am decis să fug spre camera lui Mattheo. *

*Am urcat scările într-o doare ca să îl văd pentru ultima dată pe băiatul care a aprins o scânteie în inima mea. Citeam în fugă numerele de pe uși '53, 54, 55, 56' mă apropiam cu viteză spre persoana pe care o iubesc din toată inima și căreia o să îi revăd chipul pentru ultima oară în Hogwarts '65, 66, 67'. Am încetinit, când am vazut ușă pe după care e acea persoană care ar trebui să stea alături de mine pentru totdeauna. '69...' Am ajuns... Dar de unde iubire, că atunci când am deschis ușa, chipul pe care de abia așteptam să îl vad disparuse fără urmă. Am intrat, m-am uitat, dar nici o urmă de cine căutam. Un bilet stătea frumos pe o masă, la fereastră. Aștepta să fie citit. L-am luat în mână, și am început.*

Draco,
Te rog să ma ierți că am plecat așa, fără rămas bun, fără un zâmbet prietenește înainte de plecare, dar mă grăbesc. Nu vreau să mă vadă lumea în starea în care sunt. Te rog, d6aca te ține inima, să îi transmiți ceva lui Ellie. Transmitei că nu o să o uit, nici când pomii vor înflori iar și iar, nici când noaptea va veni din nou și din nou, și nici măcar când o să fiu bătrân. Transmitei că, chiar dacă nu mă vede, eu o văd, în visurile mele, chiar dacă nu mă aude, eu o aud, în mintea mea, și chiar dacă nu ma simte, eu o simt, când ma gândesc la ea. Nu vreau să sufere că am plecat, știi ceva? Mai bine nu îi mai spune nimic... doar ai grijă să mă uite!

Cu drag,
Fratele tau, Mattheo

*Îmi venea să plâng, să rup hârtia în două, trei, patru, și să o arunc în foc. A plecat, lăsând doar un bilet care nici nu mi-l putea da în față, nici nu mi l-ar fi dat mie. Mă durea, dar apreciam cuvintele lui mai mult decât orice pe lume, 'nici eu nu o să te uit, iubirea mea...'

--->
--->
--->

YOOO CRINGY STUFF! Sper că ți-a plăcut =)

HAI PA PA PÂNĂ DATA VIITOARE!
♡♡♡