~povestea noastră~ 1 |Mattheo Riddle

Cap 5- Macar incearca!

[EDITED]

Ellie's pov:
* După ce s-a întâmplat în grădină, am mai petrecut puțin timp cu Mattheo iar apoi am decis să mă întorc în cameră mea și a lui Hermione. I-am povestit ce s-a întâmplat, pentru că ea trebuie să știe tot fiind singura cea mai bună prietenă a mea, de asemenea fiind și colega de camera cu mine, trebuie să știe de unde vin atât de târziu.*

*După ce i-am povestit am decis să ne culcăm, mâine aveam un mic test fizic la care trebuia să participăm, nota fiind pusă la media anului acesta. Nu îmi știam oponentul așa că nu știam dacă o să fiu destul de puternică ca să primesc un punctaj bun.*

*A doua zi, băieții ne-au chemat la masă de dimineață. Chiar dacă nu îmi era atât de foame, Harry a insistat zicând că dacă vreau să câștig împotriva cuiva trebuie să fiu plină de energie și nu o să am energie dacă nu mănânc. Uneori urăsc când se comportă cu mine de parcă sunt un copil mic, sunt destul de mare să știu ce e bine pentru organismul meu și ce nu e, dar în fine. Am ternimat de 'mâncat' iar apoi am mers spre arenă. (nu știu dacă e vreo arenă prin film sau în carte, dacă nu atunci prefăceți-vă) *

Harry:" Mamă de abia aștept să îi distrug pe ăia de la Ravenclaw cu noile vrăji învățate."

*Harry părea destul de excitat pentru așa zisa competiție pe care o să o avem, de obicei și eu aș fi la fel de entuziasmată dar mintea mea era doar la Mattheo și la ce se poate întâmpla dacă o să afle Harry, până la urmă v-a trebui să îi zic, dar nu știu cum, nu știu cum v-a reacționa, dacă v-a fi dezamăgit de mine? dacă v-a fi atât de trist încât nu v-a mai vrea să fie fratele meu? nu, nu, deja mă gândesc prea mult la ce se poate întâmpla.*

*Gândurile mele au fost spulberate de către un clopot mare, care ne avertiza că urma să înceapă întrecerea. M-am apropiat de tabel unde doar în câteva secunde a apărut în scris cine se înfrunta cu cine. Desigur, nu aveam noroc mai bun de atât, Pansy. Sincer astăzi numai de ea nu aveam chef. Pe bune acum, când are cineva chef de Pansy.*

*Ochii mei s-au îndreptat către Mattheo, care era așezat jos la o băncuță așteptând să intre prima echipa în arenă. M-am apropiat discret de el, m-am uitat în jur să mă asigur că Harry nu se uita dupa mine să îmi mai dea sfaturi pentru a lupta contra Pansy sau ceva. Nici nu știu dacă a observat că eram fix în fata lui, dar tot ce știam în momentul acela era că arăta demențial, părea că s-a antrenat fizic, nu doar cu magie, poate a avut parte de o bătaie și i s-a confiscat magia pana la 'marea bătăliei? cine o știi de ce este Mattheo în stare...*

Mattheo:" Hey..."
Ellie:" Hey!"

*O liniște care mă deranja într-un anumit fel a așternut între noi. El se juca ușor cu mănușa de pe mâna dreaptă, strângând-o mai tare, asigurându-se că nu o să cadă sau o să se lase în timpul luptei. Nu e de parcă se lupta doar fizic, dar după cât de mult îl știu eu avea de gând să folosească și lupta fizică. Până la urmă nu este interzis să folosești pumnii și picioarele într-o luptă cu magie, ba din contră este indicat să ai un fizic bun în caz că bagheta nu poate fi folosită sau magia este interzisă și tot felul de alte cazuri scrise într-un regulament mai mare de 10 mii de foi fața verso. Dacă am citit toata cartea aia? Da, și nu e de parcă am ținut minte cine știe ce dar îmi amintesc uneori ce mai era scris în aceasta.*

Ellie:" Sper că nu mai ești in3ca supărat pentru aseară..."
Mattheo:" Cine a zis că eram supărat? Nu eram supărat doar că... Nu înțeleg de ce nu poți să îi spui lui Harry despre noi..."
Ellie:" Mattheo ți-am zis, nu știu cum v-a reacționa Harry... dar știu că nu v-a fi ce-a mai plăcută reacție pe care o să o văd"
Mattheo:" Măcar încearcă, nu e de parcă o să poată să ne țină separați pentru totdeauna."
Ellie:" O să încerc... dar nu acum, nu e momentul cel mai potrivit.... D-Dar îți promit că o să îi zic, indiferent de ce spune nu o să îl las să ne despartă."

*Eu îi zâmbesc blând știind că emoțiile pe care le simțeam unu pentru altul erau mai puternice decât orice magie neagră existentă. El îmi zâmbește înapoi și îmi sărută ușor fruntea arătându-mi afecțiunea lui.*

~peste 3 ore~

*Au trecut 3 ore iar ultima persoană a ieșit din arena. Harry a fost suspendat pentru că a folosit vrăji interzise în arenă, totuși Mattheo arăta de parcă nu putea să mearga, așa ca m-am ridicat de la masă și m-am apropiat de Mattheo ca să îl ajut. M-am oprit când am simțit că cineva mă ține de mână. Din spatele meu am auzit o voce aspră, era Harry*

Harry:" Nu îndrăzni să te apropii de el"
Ellie:" Dar e rănit!"
Harry:" E un inamic, nu ce-l mai bun prieten, Ellie!"
Ellie:" Nu! Nu e nici inamic nici cel mai bun prieten, e iubitul meu!"

*Am simțit că mâna mi se ușurează, când am prins momentul potrivit am alergat spre el iar Harry nu a mai avut ce să facă. Ce mod de-ai spune fratelui tău că ai iubit... Măcar acu nu mai am o piatră pe suflet și nu trebuie să îi mai ascund nimic.*

<---------------------------->

Welp am luat o pauză destul de mare, huh? =)

AICI ESTE CAPITOLUL 5!
♡♡♡