Lacrimi

20 2 0
                                    

- Te vreau in beci, psiho. Iam zis pe un ton stins.

- Hopa deja esti mai perversa ca mine, imi place pitico. Doamne asta cred ca vrea sa il las ipotent, auzi la el pitica am 1,55 ce sa mai doar nu vrea sa fiu cat o girafa.

- Pitica.i socrata!

- Bine o sa o anunt cand o gasesc.

- Deja a fugit de tine si te-ai hotarat sa o dai disparuta?

- Nu insa nu am gasit nici una care sa fie atat de buna incat sa poata sa ma care pana la ea acasa.

- Misogin inganfat ce esti. zic si scot limba la el ca un copil.

- Eh sunt cel mai perfect misogin inganfat pe care o sa il cunosti vreodata.

Doamne nu inteleg cum putea fii asa de inganfat, si ce daca arata bine si are o piele ca de bebelusi si are corpul acela....uh la dracu , da asta e arata bine dar caracterul lasa de dorit. Da asta e clar nu era perfect avea un caracter imperfect. Uf iar vorbesc singura.

Dupa putin timp isi face simtita prezenta si Adam cu o fata ce merita un miliard de dolari , ochii ii stateau sa ii iasa din orbite si incepea sa se inroseasca la fata, ups cred ca am facut ceva rau, doar atunci cand este nervos face fata asta de gaina inabusita.

- Ce pana mea! urla nebunul de Adam cat il tine gura
- Ce draq ai ma nebunule?
-Mi.ai pătat pantaloni de pijama, nebuno !!!!
Când la.m auzit pe Adam ce a zis am inceput sa ma irosesc si sa rad ca o nebună iesită de la zam ! Insa el numai amuzat nu părea , in schimb strainul se ținea deja de burta de la atât ras.
Desi atmosfera era una plăcută trebuia sa primesc câteva răspunsuri serioase de la Adam , asa ca am devenit si eu serioasa.
-Deci Adam acum putem vorbi serios? Fata lui Adam se inalbise deja.
- Îmi pare rue piticot dar momentan nu pot sa iti zic decat ca melisa a fost doar o asasina plătită, Ty e doar un fost copil fara creier si prea mulți bani, iar mama ta...ei bine...a plecat si ea departe..
-Ce mama nu ar fii plecat fara sa îmi spună! Urlu eu la Adam.
-Stiu ca nu vrei sa auzi asta dar mama ta a murit, îmi pare rău.
- Ce ? Mama nu a murit nu avea cum sa moară nu suferea de nici o boală asa ca nu mai minti! Adevarul ma lovea puternic in fata , ca un tren fara frame si desi nu puteam sa ii schimb direcția sperăm totusi la o minune care nu prea pare ca vrea sa isi faca aparitia.
-Mama ta nu a murit de o boală a murit din cauza ca nu si.a respectat promisiunile.
-Promisiuni? Ce promisiuni? Fata de cine?
- Momentan e mai bine sa nu stii.
Desi incercam sa îmi inabus lacrimile,nu am reusit sa le opresc asa ca le.am lăsat sa isi faca in momentul de fata sa ce vor.
Stiu e scurt , insa mi.am promis sa fac ceva ce contează asa ca nu grăbesc actiunea, sper ca va place

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 09, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Love or what?!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum