Mafia

24

Dupa ce am luat pranzul cu prietenii lui Shaun alaturi de Beau si Klaus discutand si glumind pe diferite subiecte, nici n-am observat ca s-a intunecat afara. E abia sase seara, insa pe timpul iernii noapte isi face aparitia mai devreme decat mi-ar placea mie.
Imi scot telefonul din geanta si verific daca am vesti din partea lui Shaun, insa nimic. Oftez si sper ca totul este in regula cu el. Probabil e doar foarte ocupat. Dar nu pot sa nu ma gandesc daca este ranit sau este in compania altei femei.
-O sa iti raspunda. Spune Klaus venind in dreptul meu si eu imi bag telefonul in geanta.
-Sper...
-Asa e mereu cand merge cu afacerile. Se concentreaza foarte mult pe ceea ce face doar pentru a termina la timp pentru a se putea intoarce cat mai repede acasa. In cazul asta...sa se intoarca cat mai repede la tine.
Face o pauza in care tot ce facem este sa iesim din mall, apoi ma prinde de brat.
-Te duc eu acasa. Spune el si eu ma opresc pe loc.
-O sa iau un taxi sau ceva.
-Si cand afla Shaun despre asta sa imi ia capul? Nicio sansa. Spune apoi rade.
Rad si eu chiar daca m-am inspaimantat pentru o secunda.
-Nu as vrea sa ti se intample una ca asta. Spun si el imi deschide portiera.
Ii spun adresa la care sa ma lase si tot drumul il parcurgem in liniste. Doar muzica de la radio umple lipsa noastra de dialog. Opreste masina in fata casei mele care este cufundata in intuneric si cobor.
-Sa stii ca ma bucur pentru Shaun ca te-a intalnit. De cand te-a cunoscut, e altfel.
-Adica?
-Nu mai sparge atatea lucruri si se vede pe el ca e mai fericit.
Zambesc apoi inchid portiera. Ii fac cu mana in semn de salut si ma indrept spre casa scotandu-mi cheile din geanta. Intru cu grija pana cand reusesc sa ajung la intrerupator apoi imi scot telefonul care suna de zor in geanta. Sper sa fie Shaun...insa din nou sunt dezamagita cand vad un numar necunoscut.
-Alo? Spun vocea mea sunand mai curioasa decat as fi vrut.
-Dra McAllister, va sun de la editura la care ati aplicat dimineata. Vreau sa va anunt ca lucrarea dvs va fi publicata de Craciun. O sa va trimit un email cu ce mai avem nevoie de la dvs.
-Wow...Multumesc mult!
-Meritul este al dvs. O seara buna.
Dupa ce ne salutam inchei apelul si topai de fericire ca un copil care a primit cadoul dorit de la parinti. Imi iau geanta si merg la mine in camera. Imi asez lucrurile pe birou apoi decid sa imi fac un dus.

Imediat dupa ce am terminat de facut un dus destul de lung, acum sunt in pat cu laptopul in brate rezolvand lucrurile de care mai are nevoie editura de la mine. Imi simt pleoapele grele si imi mai verific o data telefonul in speranta ca am vesti de la Shaun. Nimic...
Alerg prin gradina din spatele casei avand zambetul pe buze si simtindu-mi inima cum trepideaza in piept. Nu din cauza ca alerg ci din cauza ca sunt indragostita de Shaun. Acesta ma prinde in cele din urma incolacindu-si bratele dupa talia mea intorcandu-ma cu fata spre el. E atat de frumos...Adonis ar fi gelos pe frumusetea si naturaletea barbatului din fata mea...Imi saruta fruntea foarte bland de parca ar reusi sa ma sparga daca ar pune presiune mai mare si imi zambeste cald.
-M-am intors, frumoaso. Spune el si eu il privesc incurcata.
-Dar nu ai fost plecat nicaieri. Spun si acesta ma saruta.
Gem atunci cand buzele noastre se ating si incep sa danseze un dans doar de ele stiut, iar Shaun ma priveste in ochi. Ma pierd in privirea lui si ii observ pupilele mai dilatate decat de obicei.
-Iubito.
-Hm?
-Iubito, trezeste-te.
Imi deschid ochii brusc si un Shaun cu zambetul pana la urechi apare in fata mea facandu-ma sa fiu si mai incurcata decat sunt deja.
-Hey...continua el pe un ton calm si imi asez un zambet lenes pe fata.
-Te-ai intors. Spun eu, iar el doar aproba dintr-o clatinare a capului. Mi-a fost dor de tine.
Felul in care ma priveste este prea intens asa ca ma gasesc privind prin camera si abia atunci observ ca sunt un dezastru. Laptopul este in mijlocul patului-cel mai probabil el l-a luat de pe mine- ochelarii pe care ii aveam pe ochi inainte sa adorm, acum sunt pe noptiera, si o groaza de hartii sunt imprastiate pe langa mine. Cine ar vrea sa stea cu un dezastru ca mine? Incep sa imi adun lucrurile timp in care el ma priveste amuzat. Ar fi mai usor daca nu ar rade de mine...
-Ce faci? Spune el ridicandu-se de pe marginea patului.
-O secunda...Sa adun toate astea. Sunt sigura ca acum cantaresti ideea de a fi cu mine. Spun si incerc sa rad dar iese mai mult ca un marait nervos.
Acesta ma prinde de brat si ma intoarce spre el.
-Hey...De ce crezi ca fac asta? Spune si isi aseaza mana pe fata mea.
-Pentru ca dupa cum vezi sunt o persoana destul de...plictisitoare.
Acesta ofteaza de parca ar fi dezamagit de ceea ce am spus, dar nu isi ia ochii din ochii mei.
-Sonya...Tu esti oricum altcumva, numai plictisitoare nu esti. Vrei sa iti spun de ce?
-Da.
-Pentru ca de cand ne-am intalnit in oras prima data, ma tot gandesc la momentul in care o sa fi in patul meu gemandu-mi numele cand eu voi fi in tine.
-Shaun...spun si il impung usor cu degetul in piept.
Acesta rade pentru o secunda apoi revine din nou la a fi serios.
-Ce e?! Nu ma pot gandi la nimic altceva decat la asta. Tu esti vinovata pentru ca arati atat de bine. Dar nu cred ca sunt singurul care se gandeste la asta, nu-i asa?
-Ce vrei sa spui? Spun eu rosindu-ma nestiind motivul.
-M-ai visat adineauri, asa e?
-Ce...De unde...Da. Asa e. Spun pentru ca nu aveam pe cine pacali.
Acesta ma saruta imediat si inainte sa imi dau seama eram intinsa pe pat cu el deasupra mea. Ma saruta pe linia maxilarului coborand apoi usor pe gat. Mana lui se strecoara pe sub tricoul meu destul de larg, respiratiile noastre fiind precipitate, iar mainile mele isi fac drum spre parul lui. Cand palma lui imi cuprinde sanul mii de artificii isi fac loc in stomacul meu, facandu-ma sa vreau mai mult de la el. Nu stiu ce vreau dar vreau. Habar n-am unde vom ajunge cu toata...chestia asta, insa stiu ca nu vreau sa se opreasca.