Mafia

35

Cum as putea sa dorm? Adica, toti oamenii care sunt supusi greutatilor, se simt atat de nelinistit incat nu pot dormi? Nici macar dupa o zi in care am tot mutat mobila prin casa? Oftez pentru a o suta oara in cele trei ore in care m-am intors in patul lui Shaun. Aud un bazait venind de pe noptiera si imi iau telefonul cu o viteza de care sunt mandra ca nu m-a aruncat jos din pat.
-Alo? Spun cand vad numele lui Shaun pe ecran.
-Iubita mea...Spune si din tonul sau imi dau seama ca e beat. Scuze pentru ca ti-am gresit.
Oftez puternic in telefon si imi dau ochii peste cap constienta ca nu ma poate vedea.
-Nu mi-ai gresit. Spun simplu.
Sunt prea obosita pentru a-i asculta lui parerile de rau referitoare la relatia noastra.
-Ti-am gresit de multe ori, iubito. Imi pare rau. Spune si incheie apelul inainte sa mai pit spune ceva.
Ce e cu el? Incerc sa il contactez din nou insa ma respinge, iar eu arunc telefonul undeva pe langa mine. De ce am impresia ca nu functioneaza cum trebuie relatia dintre noi? De ce am impresia ca sunt multe lucruri pe care nu le stiu despre el? Ma dau jos din pat si cobor spre bucatarie pentru a bea un pahar de apa. Imi simt gatul uscat si am o presiune asupra capului. Daca nu am murit pana acum de la atata suferinta, sunt sigura ca presiune pe care o simt asupra capului imi termina toti nervij. As izbucni chiar daca ar fi si un lucru marunt.
Aud niste pasi apropiindu-se de bucatarie cand eu beau paharul de apa si aproape il scap cand Klaus apare de nicaieri.
-Iisuse...reusesc sa spun incercand sa nu ma inec.
-Scuze...Credeam ca dormi. Spune si isi scoate din frigider o sticla de bere.
Abia acum vad ca e la bustul gol si imi mut privirea inainte sa incep sa il masor din priviri.
-Mda...Nu pot sa dorm. Spun si asez paharul gol la loc. Shaun e beat.
-Poftim?
-E beat. M-a sunat sa imi spuna ca ii pare rau ca mi-a gresit.
-Si ce ai spus? Spune mai dand pe gat cateva inghitituri din sticla.
-Nu am apucat sa spun nimic. Mi-a inchis. Spun si imi musc buza nervoasa.
Il prind cand imi priveste buzele si maxilarul sau se incoarda. As crede ca ii place de mine daca nu l-as cunoaste mai bine.
-Ciudat din partea lui. Spune si ochii lui coboara spre restul corpului meu, oprindu-se la nivelul pieptului.
Acum sunt constienta ca nu port sutien si pentru prima data ma simt vulnerabila in fata lui. Ochii lui stralucesc intr-un mod animalic si imi dreg vocea atragandu-i atentia.
-Crezi ca este totul in regula cu el? Spun intorcandu-ma cu spatele la el voind sa ma retrag din bucatarie.
Acesta imi prinde incheietura mainii si se apropie de mine simtindu-i pieptul in spatele meu. Este mult prea aproape de mine. Teribil de aproape...Ii pot simti bataile inimii in spatele meu.
-Crezi ca daca...Nu stiu...Daca ma intalneai pe mine prima data...Iti placea de mine si nu de Shaun? Spune si in mine iau nastere sentimente contradictorii.
-Klaus...Spun pe un ton jos si el imi da drumul la mana.
As vrea sa ii pot spune ceva. As vrea sa il pot alina cumva, insa nimic nu imi trece prin cap, iar gura mea nu scoate niciun sunet. Parca am devenit muta dintr-odata. Klaus vine in fata mea si imi mangaie cu dosul palmei, fata. Imi ridic privirea spre el si pot vedea batalia pe care o poarta cu el insusi. De ce mi se intampla asta?
-Nu iti face griji, Sonya. Nu o sa intrec limita in relatia dintre noi. Spune si isi retrage mana de pe fata mea, apoi pleaca avand umerii lasati.
Nu e vorba de intrecut limita aici. E vorba ca sunt atat de derutata...Ma simt atat de dezechilibrata emotional incat nu stiu ce mai simt. Sunt trista, indurerata, dezamagita, nervoasa, nefericita, indoliata, iubita, dorita...dezaxata. Cum sa ma descurc cu atatea emotii? Macar e omenesc sa simt atatea lucruri in acelasi timp? Doamne...Pentru mama mea parea totul atat de usor. Chiar daca tata era plecat departe, ea continua sa fie aceeasi fire vesela si lipsita de griji. Chiar daca stiu ca uneori era moarta pe interior de dorul tatalui meu. Imi opresc lacrimile ce aveau sa cada la gandul cu parintii mei si merg inapoi in camera. Vreau sa fiu odihnita pentru ziua de maine. Dupa ce il vizitez pe Ray la spital, vreau sa ma antrenez cu Klaus. Cum de nu mi-am dat seama pana acum ca Klaus ma place? Nu a fost el niciodata atat de expresiv incat sa imi dau seama, dar totusi...Oftez adanc si imi las capul pe perna incercand sa adorm. La final, totul o sa fie bine...