Mafia

50

Intr-un final ajungem acasa si vad luminile aprinse. E cineva la mine acasa? Adica, mai este si altcineva pe langa mine si Klaus? Un fior rece imi cuprinde spatele si cred ca Klaus si-a dat seama ca ceva nu e in regula cu mine pentru ca isi aseaza o palma peste piciorul meu strangandu-l usor.
-A ramas Robin acasa. E vreo problema? Spune el ingrijorat si eu rasuflu usurata.
-Robin...E ok...Credeam ca...
Ce naiba credeam? Jur ca privirea pe care mi-a aruncat-o Shaun cand m-am despartit de el, a reusit sa ma sperie mai tare decat as fi crezut.
-Iubito, cat timp esti langa mine nimeni si nimic nu o sa iti faca rau, ok? Spune, iar eu aprob din cap. Nu te aud.
Rad pentru ca stiu ca nu se multumeste cu o aprobare din cap si daca nu ii raspund, sunt sigura ca o sa se supere.
-Da. Am inteles...iubitule. Spun si ceva in el parca s-a aprins.
-Iubito, tu...
-V-ati mutat in masina sau vreti sa v-o trageti in ea? Spune Robin din pragul usii intrerupandu-l pe Klaus din orice ar fi vrut sa spuna.
Rosesc imediat si ies jenata din masina in timp ce Klaus il injura in soapta pe fratele sau. La naiba...Este atat de evidenta atractia asta dintre mine si Klaus? Credeam ca doar eu simt toate aceste sentimente care ma fac sa lesin de placere. Il iubesc pe barbatul de langa mine. Il iubesc pe Klaus.
Acesta ma prinde de talie si inaintam impreuna spre Robin care, din cate imi dau seama, este foarte fericit ca ne vede impreuna. Nu pot sa neg faptul ca si eu ma simt bine si sunt fericita.
-Pe tine nu te-a invatat nimeni sa iti ti-i gura? Spune Klaus usor iritat, insa Robin isi da ochii peste cap.
-Am lipsit de la lectia aceea, frate. Raspunde Robin pe acelasi ton, facandu-l pe Klaus sa injure din nou.
Trecem pe langa el si pot sa observ ca s-a schimbat ceva in casa mea. Am alte usi. Nu mai sunt cele de lemn ci acum sunt din metal. Sistemul de alarma este altul....si se pare ca am si un brad impodobit. Cu toate lucrurile care s-au intamplat in ultimul timp am uitat de impodobirea bradului. De fapt, am uitat de Craciun.
Simt un amalgan de emotii in momentul asta si nu pot sa opresc lacrimile care imi cad pe obraji. Expresia pe care o are Robin cand eu plang exprima ingrijorare, in timp ce Klaus ma trage la pieptul sau si imi mangaie parul.
-Shhh...Sunt aici cu tine. Mereu voi fi. Imi spune si ma saruta pe crestet.
-Iarta-ma, Sonya. Nu am vrut sa te fac sa plangi. Spune Robin si eu imi ridic capul de pe pieptul lui Klaus simtindu-ma jenata.
Nu a facut nimic sa ma supere...De fapt, plang de bucurie.
-Banuiesc ca acum crezi ca sunt o plangacioasa...Spun si Klaus chicoteste insa imi plaseaza un sarut pe tampla.
-Nu cred asta. Spune Robin mai panicat si imi sterg lacrimile zambind usor.
-Multumesc. Sa vad bradul impodobit a fost cel mai frumos cadou pentru mine. Va multumesc. Spun privindu-i pe amandoi.
-Pentru un moment...mi-a stat inima in loc. Spune Robin mai mult catre Klaus si acesta rade  copios.
Ma indeamna sa ma misc catre masa din bucatarie si abia acum simt miros de mancare. Imi ridic sprancenele spre Klaus si acesta imi zambeste subtil. Vad pe masa trei farfurii cu paste si sos rosu, iar eu chitai de fericire.
Ma asez pe scaun si Klaus se aseaza langa mine, in timp ce Robin se aseaza in fata noastra. Vreau sa gust din paste ca sa vad daca este sosul preferat al meu, asa ca iau furculita si  incep sa degust.
-De unde ai stiut? Il intreb pe Klaus dupa ce inghit mancarea.
Dupa felul in care ma priveste pot sa imi dau seama ca imi sclipesc ochii, iar acesta imi zambeste subtil. Robin isi drege glasul si aproape am uitat de prezenta lui in casa. Ne intoarcem atentia spre el si acesta ne priveste uimit.
-Ce?
-Chiar stii sa ruinezi momente, asa e, frate? Spune Klaus si pot auzi in vocea lui o tenta de amuzament.
-Serios, Klaus? Am impresia ca o sa gustati unul din altul chiar aici langa mine. Spune acesta si eu ma inec cu pastele.
Tusesc zgomotos atragandu-le atentia amandurora si Klaus imi intinde paharul cu apa. Dupa ce aproape golesc paharul cu apa si fata lui Klaus s-a facut alba din cauza ca nu ma opream din tusit.
-Tu chiar vrei sa ma omori. Spun catre Robin care isi ridica mainile in semn de predare.
-Jur sa imi tin gura pana cand termini de mancat...sau inghitit.
Klaus maraie catre Robin si acesta isi coboara privirea in farfurie dandu-si ochii peste cap.
Restul cinei a decurs in liniste lasandu-ma sa ma bucur de mancarea mea preferata. Sunt sigura ca a luat legatura cu Ray. Altfel nu ar fi stiut ce imi place. In afara de Ray, nu stie nimeni altcineva ce preferinte am in materie de orice.
Dupa alte cateva minute in care am mai schimbat cateva vorbe cu Robin, acesta pleaca, lasandu-ne sa avem intimitatea noastra.
-Ce faci? Spune Klaus cand ma vede ca merg spre camera mea.
-Acum?
-Adica...ai ceva de facut?
-M-am gandit ca ar trebui sa mai scriu putin. De ce?
-Pentru ca si eu am ceva de facut. Spune si se scarpina dupa ceafa.
-Ce e? Spun apropiindu-ma de el.
Imi asez palmele peste pieptul sau si acesta isi duce palmele dupa talia mea lipindu-ma de el.
-Am uitat sa iti spun ceva...
-Ce?
-M-am angajat la firma lui Robin. Spune el parca fiindu-i frica de reactia mea.
-Asta e minunat. Chitai eu si ma ridic pe varfuri pentru a-i aplica un sarut pe maxilar.
-Nu chiar...Sunt secretar doar. Spune el simplu.
Am impresia ca se simte jenat. De ce? Crede oare ca ma dezamageste?
-Klaus...E excelent. Ma bucur pentru tine. Acum esti secretar, cine stie ce o sa fii peste cativa ani? Spun eu si acesta imi plaseaza un sarut pe buze.
-Vreau sa repeti cum mi-ai spus in masina. Imi spune depunand un alt sarut, de data asta dupa ureche.
-Cum ti-am spus? Decid sa ma joc cu el putin.
Acesta ma roaga din priviri si simt cum ma topesc in bratele lui. De ce nu reusesc sa opun nicio rezistenta in fata lui.
-Iubito.
-Mhm...Iubitule. Spun eu pe un ton senzual si acesta ofteaza.
-Inca o data.
-Iubitule. Spun si chicotesc.
Ii vad licarirea din priviri si stiu ca o sa ajungem in pat dezbracati si devorandu-ne unul pe altul.
-Mi-e foame. Spune si eu icnesc la auzul cuvintelor sale.
-Abia ai mancat.
-Dar nu am luat desertul. Spune si ma ridica in brate indreptandu-se spre camera mea.
Nu o sa ma satur niciodata de el sk de cum ma simt in preajma lui.