Mafia

52

Ma aflu in fata casei lui Shaun si sunt bantuita de amintirile pe care le am cu el. Usa casei se deschide si in fata mea apare un Shaun nou...Adica, altfel decat il cunosc eu. Imbracat leher, doar intr-o pereche de pantaloni scurti si un maiou...imi face stomacul sa se transforme intr-un cuib de viespi.
"-Nu te pierde acum, Sonya." Se aude in casca minuscula din urechea mea, vocea unuia dintre cei de la FBI si oftez puternic.
Nu ma pierd, doar ca...Ma simt vinovata pentru ceea ce o sa ii fac lui Shaun. L-am iubit...si chiar daca el a gresit ucigand pe cineva alaturi de familia mea, mi-e greu sa trec peste tot ceea ce am simtit pentru el. Mi-e greu sa sterg totul cu buretele de parca nu ar fi existat niciodata.
-Atat de greu iti este sa ma vezi, micuto? Spune Shaun si imi ridic privirea pe care o aveam in pamant, spre el.
-Nu e vorba despre asta...Spun aproape soptit si imi plec capul.
Acesta isi aseaza degetele sub barbia mea si ma forteaza sa il privesc.
-Atunci despre ce este vorba? Spune grijuliu si sunt gata sa fug de langa el.
-Am fost cuprinsa de amintiri. Spun simplu si ceva in privirea lui se schimba.
...si am un microfon pe piele pentru a te inregistra si da pe mana FBI-ului...
Imi face loc sa intru si trec pe langa el privind in jur. Nu s-a schimbat nimic de cand am fost aici ultima data. Vad un brad gol si decoratiunile langa el pe jos, si incerc sa nu plang. Nimeni n-ar trebui sa fie singur de sarbatori.
-Putem face bradul? Spun eu ca un copil si el chicoteste.
-Facem ce vrei tu.
Imi asez geanta pe fotoliu alaturi de palton si ma pun in genunchi pentru a alege ce fel de decoratiuni o sa punem pe brad.
-Sunt atat de multe...
-Mda...Lui Klaus ii plac decoratiunile.
Il privesc pe Shaun si il vad cazut pe ganduri. Stie. Stie ca sunt cu Klaus.
-Shaun, intre mine si Klaus a fost...
-Dragoste la prima vedere?
Pufnesc in ras si acesta ridica o spranceana spre mine.
-Nu. Nici vorba de asta. Intre mine si Klaus a fost neasteptat. Nici nu imi dau seama cand m-am indragostit de el.
-Dar eu stiu cand el s-a indragostit de tine.
-Poftim?
-Stiam ca o sa vezi la un moment dat faptul ca eu si Klaus suntem diferiti. El pune pe primul loc persoana iubita apoi cariera, iar eu invers.
-Ar trebui sa incepem cu astea. Spun si ridic o cutie de globuri, evitand subiectul pe care il discutam.
"-Poti sa nu mai discuti cu el despre nimicuri si sa incepi sa il tragi de limba?" Se aude din nou vocea in casca mea si ma abtin sa nu imi dau ochii peste cap.
Incepem sa impodobim bradul si amandoi ne privim cu coada ochiului.
-Sunt curios, Sonya...Cu mine a fost dragoste la prima vedere? Spune Shaun si tresar usor.
Stiu ca poate este si Klaus cu detectivii aceia si probabil aude si el tot ceea ce noi doi discutam, dar trebuie sa fiu sincera cu Shaun ca sa poata avea incredere sa se deschida in fata mea.
-A fost. De prima data cand te-am vazut m-a atras ceva la tine. Poate ca aerul misterios in care erai imbracat. Stiu ca mi-am spus ca trebuie sa stau departe de tine pentru ca mirosi a pericol. Ray mi-a spus acelasi lucru, dar nu am ascultat nici de mine nici de el. Spun si zambesc usor.
Shaun zambeste si el apoi continuam cu impodobitul.
-Cred ca am gresit ranindu-l pe Ray...Spune atat de incet incat abia l-am auzit.
-Poftim?
Acesta isi drege vocea si ma indeamna sa ne asezam pe fotoliu. Il urmez si ne asezam amandoi pe fotoliu astfel incat sa putem fi fata in fata.
-Am facut multe greseli in viata mea. Si toate pe plan personal. Mereu am ranit pe cei care imi voiau binele, dar cel mai tare ti-am gresit tie.
Incercam sa ii fac semn sa taca dar corpul meu refuza sa se miste.
-Am vrut sa depinzi doar de mine, asa ca am incoltit planul de a ma scapa de Ray. Nu stiam ca el deja a decis sa plece de langa tine si nu stiam ca parintii tai vor merge la el acasa. Totul a fost o greseala imensa, iar cand casa a explodat a fost deja prea tarziu ca sa mai pot face ceva.
-Tu...Totul a fost o greseala? Mi-am pierdut parintii dintr-o greseala?
-Imi pare atat de rau, micuto. Nu am vrut sa iti fac niciun rau tie. Dar din acel moment am stiut ca nu sunt bun pentru tine, iar faptul ca tu mereu ma cautai ma facea sa ma simt si mai vinovat si sa realizez ca nu te merit. Nu merit un inger ca tine. Nu dupa ce ti-am omorat parintii. Imi pare atat de rau incat ar trebui sa ma mai nasc de inca zece ori pentru a reusi sa fiu iertat de tine.
Lacrimile incep sa imi curga pe fata si neg din cap ca o nebuna. Nu stiu ce ma doare mai tare. Faptul ca nu am reusit sa il fac sa taca si acum avem declaratia lui sau faptul ca a recunoscut ca mi-a omorat familia.
"-Avem ceea ce ne trebuie, dra Sonya. Puteti pleca de acolo."
Nu pot pleca pur si simplu. A avut curajul sa ma priveasca in ochi si sa imi spuna cat regreta ceea ce a facut. Stiu ca nu i-a fost usor deloc.
"-Dra Sonya, o echipa de agenti se indreapta spre voi. Pleaca pana cand Shaun nu isi da seama de ceea ce ai facut."
Incel sa imi imbrac paltonul sub privirile intense ale lui Shaun, apoi imi iau geanta si ies din casa fara a spune ceva.
Am facut ceea ce trebuia, am facut ceea ce trebuia...Am facut...La naiba cu asta.
Ma intorc din drum si intru in casa ca un vartej. Shaun se ridica de pe fotoliu confuz, dar nu zice nimic. Scot din geanta cartea pe care voiam sa i-o dau si acesta imi priveste poza de pe spatele cartii.
-Sonya, asta e...
-Stiu, Shaun. Stiu, dar acum trebuie sa fugi.
-Nu inteleg...
-Crede-ma. Trebuie sa fugi. Spun de data asta pe un ton mai ridicat, iar el se pune in miscare.
Vrea sa imi spuna ceva dar nu ii iese nimic pe gura. Buzele lui doar se deschid si se inchid la loc fara a scoate un sunet.
Cand vreau sa plec din casa, acesta ma opreste prinzandu-ma de umar.
-Mereu o sa fi fata de care m-am indragostit doar ciocnindu-ma de ea pe strada. Mereu o sa fi micuta mea. Multumesc, Sonya. Imi spune apoi ma saruta in coltul gurii facandu-ma sa inghet.
Nici nu stiu cat am stat in fata casei lui insa sunt adusa din la viata din visare de catre un agent al FBI-ului si privesc in jur. Shaun a scapat...Pot sa imi dau seama dupa modul in care agentii se invart in jur ca un titirez.
Dintr-o masina il vad coborand pe Klaus si alerg spre el. Dupa privirea lui pot sa imi dau seama ca este mandru de mine si de ceea ce am facut.
-Ai facut ceea ce trebuia, iubito. Imi spune el si ma trage in bratele sale.
-Te iubesc. Spun si il sarut usor pe buze facandu-l sa maraie atunci cand ma opresc. Ce crezi ca se va intampla acum?
-Acum? O sa mergem acasa pentru ca Ray ma innebuneste cu intrebarile despre tine si apoi o sa avem timp de calitate impreuna.