Un singur om ,milioane de gânduri

I

Ați ajuns vreodată  în punctul în care să  simțiți  că cedați?Atât  psihic cât și fizic? Să  pierdeți  singurul om care vă este alături?

Ei bine,situația îmi este clara, am ajuns la limita dintre a gândi coerent,impunându-mi  ideei abstracte. Nimic nu a mai fost real pentru mine de la moartea mamei mele .De atunci sunt scufundata  într-o  decădere continuă, nu vă gândiți la decăderea  unei popularități pe care orice fată  fără principii  și-o dorește  în liceu sau  decăderea  nivelului învățăturii. Eu mă  refer la decăderea  sufletească, singura care se pare ca a pus stăpânire  pe trupul cât și pe mintea mea .
Nu am de ce să  vă mint ,arăt  îngrozitor,pe lângă înfățișarea mea sinistră care pur și simplu stârnește un dezinteres special pentru toată lumea care mă privește ,am ajuns rău cât și la nivelul sentimentelor .Nu mai știu ce înseamnă acel cuvânt care denumește "iubirea",cel puțin o empatie este singurul lucru pe care îl asemăn acum cu acest amalgam de sentimentelor denumit "iubire " .Singura empatie purtată pentru cineva este aceea pentru tatăl și animalul meu .Da,nu îmi iubesc tatăl,dar nici nu îl urăsc,pur și simplu sunt indiferentă față de el . Totuși, trebuie să îl apreciez că nu m-a lăsat singură. La un an de la moartea mamei mele acesta s-a recăsătorit cu o femeie care avea deja un bebeluș din căsătoria  anterioara  pesemne ca născuse fix când a divorțat.Nu o condamn pentru copilul pe care tata l-a acceptat ca și cu ar fii al lui ,însă eu nu o pot agreea. Îmi scârbește  fiecare nerv când o văd încercând să preia abilitățile pe care le avea mama ,de exemplu, a început sa poarte hainele ei,să meargă  la fostul ei loc de muncă, să  îi folosească tot .Poate sunt paranoica dar eu nu o vad făcând  lucrurile astea de bună  plăcere, o face fix pentru a-l ține  pe tata lângă ea .Este foarte vizibil că  o deranjează  prezența  mea în această familie, însă nu îndrăznește  niciodată să îi inducă tatei aceste gânduri. Știe foarte bine că s-ar putea trezi în orice secundă  în stradă  dacă ar insinua acest lucru . Tata ma iubește, având în vedere comportamentul meu față de el,încă o face. Știe cât de importanta  a fost aceea ființă pentru mine încât  nu îndrăznește să îmi reproșeze ceva.

Acum poate așteptați momentul în care să vă spun cum și de ce a murit mama mea .
Mama era o ființă  care emana  fericire doar și cu o privire .Avea un  chip blând și un suflet  plin numai cu milostenie. Nu am văzut-o  niciodată tristă, căzută  pe gânduri sau chiar plângând, mereu se scufunda în ea atunci  când venea seara. Nu a avut niciodată un trup sănătos, suferea de mai multe complicații, un plămân nu îi funcționa, avea probleme cu inima și cancer la sân. Se lupta foarte greu cu acestea însă nu a lăsat niciodată impresia că i-ar fi greu .Își dorea foarte mult un copil ,în ciuda problemelor care o împiedicau ,tata mereu prefera sa o reducă scurt la tăcere când aducea vorba de un copil,își dorea cu orice preț să rămână în viață  alături de el. Mama a ascuns de tata faptul că a făcut ședințe de fertilizare pentru a mă avea,în cele din urma când am apărut eu s-a hotărât sa ii spună. Viața mamei era și mai mult pe muchie de cuțit odată cu nașterea mea .Tata trebuia sa se aștepte în orice moment ca poate murii în timpul nașterii, ei bine a rezistat. Știu ca pentru mama mea am fost cel mai bun lucru din viața  ei,m-a iubit cum nu o va mai face nimeni niciodată și asta ma doare .Când am împlinit  vârsta de 14 ani, mama era în spital din cauza bolii,a durut-o extrem de mult faptul ca nu a putut fii prezenta la aniversarea mea,la scurt timp după asta a pornit infernul.In timp ce stăteam lângă ea a început din adins  sa vomite sânge.Au venit doctorii și de atunci timp de 3 ore nu am primit nicio veste de la ea ,știu doar ca nu îmi permitea sa intru  ca să o pot vedea .O durea faptul că o să o vad asa . În cele din urma a adormit,atunci am avut oportunitatea sa intru  la ea .Am rămas  blocată, femeia de pe pat nu era mama mea ! Era conectata la doua aparate cu zeci de fire pe ea . Am găsit dosarul ei medical,probabil unul dintre  doctori l-au lăsat acolo .Nu știam sigur despre ce era vorba acolo dar procentajele bolii ei erau agravate după  nașterea  mea . Pur și simplu se sacrificase pe ea pentru mine .