Ea și Ei

2. Hei, tu!

Mi-a întins sandwich-ul și eu am mulțumit dând din cap. Am intrat în sufragerie și m-am făcut comodă pe canapea. El s-a așezat lângă mine, holbându-se.

-Scuză-mă! zic eu râzând când el se apropie și încearcă să îmi pună farfuria pe masă.

-A, n-ai terminat? Scuze, spune el amuzat de pofta mea imensă de mâncare.

Nu mai rezistam, mi-am pus farfuria pe masă, iar apoi m-am ridicat în picioare și mă uitam la el mușcându-mi buza de jos.

-Ce aștepți? mi-a zis el cu o voce incitantă.

Știam că știe, așa că am fugit repede în dormitor întinzându-mă în pat și zâmbind deoarece pașii lui apăsați ce mă urmăreau, răsunau în toată casa.

-Bună din nou! îmi zice el râzând.

-Bunăă! spun eu trăgându-l spre mine și începând să-l sărut.

Nu e că încă îl iubeam, mi-a trecut, dar părul lui blond și ochii lui căprui mă făceau să îl vreau aproape, doar într-un sens. Știu că și el vrea, așa că nu am nimic de pierdut.

După ce a venit mama lui am salutat-o și am plecat. E destul de lung drumul de aici până la mine, dar nu e prea târziu. Pe drum ascultam muzică la căști până când am dat peste un străin și mi-au căzut.

-Îmi cer scuze, îmi zice el rușinat.

-Ești...și mă opresc după ce mă uit la ochii lui căprui pătrunzători.Nu-i nimic! spun eu zâmbind.Dar ar trebui să te revanșezi.

-Cum?

-Să-mi dai numărul tău, spun eu la fel de zâmbitoare.

Mi-l dă zâmbind, mă salută și merge mai departe. Mai merg puțin și observ că am ajuns acasă. Se pare că nu e chiar așa de lung drumul.

Mă așez pe canapea și încep să mă uit la un film, dar nu prea îi dau importanță deoarece îmi sună telefonul.

-Hei, ai ajuns bine?spune Max.

-Da, defapt chiar acum am ajuns.

-Mă bucur că ești bine, ne vedem mâine?

-Ăă...da, poate.

-Ok, noapte bună.

Și a închis imediat. A fost ciudat că m-a sunat, nu o face deobicei.

M-am trezit de dimineață cu un apel de la mama.

-Hei, bună scumpo! Am o mică rugăminte...O fostă colegă de facultate pleacă din oraș și mi-a cerut ca băiatul ei să vină la noi până când se întoarce.

-Ah, când vine?

-În curând.

Înainte să mai pot spune ceva mi-a închis. Așa face deobicei, își spune punctul de vedere iar apoi îți închide în nas. Se aude soneria și mă duc să deschid mirată că acel băiețel a ajuns așa repede.

Când deschid ușa rămân uimită pentru că îl văd pe băiatul de aseară.

-Hei, cum ai aflat unde stau? Poftim, intră, eu aștept un băiețel enervant pe care l-a trimis mama în vacanță.

-Eu...eu sunt băiețelul enervant.

-Tu?! Adică...numele meu este Katelyn, poți să îmi spui Kate..sau Lyn, cum vrei, spun eu încercând să fiu amuzantă.

-Eu sunt Matt, poți să îmi spui Matt, spune el cu același fel de glumă seacă cu care am încercat și eu mai devreme.

Îl conduc în cameră și îi spun că frigiderul e gol.

-Du-te până la supermarket, ai bani pe masă. Facem pizza diseară, i-am spus întinzându-i lista.