Acolo era, era ea. Mătușa mea, ca să înțelegeți și voi, este cea mai enervantă ființă de pe planetă.
-Ce cauți aici? i-am spus pe un ton cât de drăguț se poate.
-Stai liniștită drăguță, am venit doar să iau ceva pentru mama ta, plec acum.
Și...a plecat. Molfăind gumă, ca de obicei. Normal, a uitat ceva și bineînțeles că a trebuit să o mai suport câteva minute. Matt îmi pune mâna pe umăr și îmi spune:
-Hei, ce faci? Am...am crezut ca te intorci aseară, de asta am venit de atunci, să nu stai singură.
-Ai fost aici aseară?! Spusese-i ca te intorci azi așa că, am fost puțin plecată...
Apoi întorc privirea și îl văd pe Max venind cărându-mi puloverul în mână.
-Hei, uituco! Poftim, spune și mi-l aruncă.
-Mersi, spun eu oarecum jenată așteptând să plece. Ne vedem mai târziu, te sun eu, iar după această replică a plecat.
Matt m-a întrebat cine era tipul iar eu i-am zis că este un prieten apropiat fără să intru în altfel de detalii.
"Ne vedem într-o oră la mall, ia-l si pe Matt.", prietena mea cea bună Mel s-a trezit să îmi trimită un mesaj. I-am spus lui Matt să se pregătească cât timp făceam și eu același lucru.
Odată ajunși acolo, ne-am întâlnit cu Mel și cu Will surprinzător, are să-mi facă niște mărturii mai încolo, ne-am dus către o pizzerie. Ne așezăm la o masă și încep eu:
- Și...voi doi? Matt surâde. Nu-i cunoștea prea bine, dar i se părea extrem de amuzant.
-Noi doi...nimic. Doar îmi oferă părinții lui un loc în care să stau și acum...trebuie să îl car peste tot după mine, zicea ea râzând. Voi doi? întreabă ea pentru a se putea revanșa.
-Noi doi...nimic, răspunde Matt iar eu mă uit surprinsă la el deoarece mi-a luat-o înainte.
-Da are dreptate, noi nimic. Știți, îmi pare foarte rău dar ar cam trebui să plec, spun eu cu mâna pe telefon. Trebuie să mă duc la Max, doar el s-a purtat atât de frumos zilele astea cu mine.
-Păi bine Cenușăreaso du-te! spune Mel având un zâmbet diabolic.
Apoi îmi iau la revedere și de la Will și Matt.
-Hei Max, strig eu din toate puterile când intru pe ușa casei lui.
-Prezent aici, spune el amuzat că de data asta am anunțat că am intrat.
-Ce faci? Chiar voiam să vorbim despre ce s-a întâmplat zilele astea,spun eu foarte serioasă.
-Ah, păi în cazul ăsta, sunt ochi și urechi, spune el luând peste picior situația.
-Aș prefera mai degrabă să fii gură, pentru că vreau să vorbești tu.
-Păi sincer cred că ar trebui să ne împăcăm după cum observi ne înțelegem bine din nou și te simt ca vechea Katelyn, tu cum ești în legătură cu asta?
-Știi, defapt, ai totală dreptate, spun eu foarte hotărâtă gândindu-mă la faptul că apariția lui Matt avea dă îmi strice toate treburile și nu puteam lăsa așa ceva să se întâmple.
CITEȘTI
Ea și Ei
Teen Fiction-Deci...suntem singuri? El a dat din cap afirmativ, ridicându-se de pe scaun și privindu-mă intens. L-am împins în pat, el crezând că voi urma și eu lângă el. -Hai ridică-te și fă-mi un sandwich! îi zic eu puțin amuzată de situație.