La scurt timp am primit un apel de la Max în care îmi cerea să ne întâlnim, iar eu i-am spus că azi sunt ocupată și că o lăsăm pe mâine, sperând să pot scăpa ușor de el.
-Vine pizza! îl aud pe Matt țipând cu toată puterea lui de broască țestoasă.
-Ce bine, chiar îmi era foame, spun eu uitându-mă la el insistent.Și...ce ai de gând să faci pe aici?
-Păi, momentan, am o mamă frustrată care nu își poate lăsa copilul singur acasă cu frații lui.
-Ai frați?
-Da, chiar trei. Doi cu aceași mamă, iar celălalt, știi tu...Pe ei i-a trimis la bunica.
-Păi...și ce ai vrea să facem azi?
-Mă gândeam, fiind o zi așa de frumoasă, am putea ieși prin parc să ne plimbăm cu bicicletele.
-Da, despre asta...Eu nu știu să merg pe bicicletă, spun eu puțin rușinată de aceași situație în care sunt pusă de multă vreme.
-Ah, atunci putem merge cu barca, ce zici? Vâslesc doar eu, tu nu trebuie să faci nimic, spune el amuzat de propria-și glumă.
-Sigur, asta nu mă deranjează, încerc să continui gluma cu același tip de umor.
Mă duc să mă îmbrac cu blugii mei preferați împreună cu o bluză luată la întâmplare. Cobor jos și îl văd complet schimbat, cu un aer mult mai fresh.
-Oh, ce s-a mai întâmplat și cu tine? spun eu încercând să îl fac să creadă ca noua lui "coafură" rococo aș putea adăuga, este un eșec total.
-Nu...nu îți place? spune el bâlbâindu-se iar apoi bufnind în râs.
-Ba da, zic eu plictisită de situație.
Apoi am plecat grăbiți spre parc, nu știu de ce se grăbea defapt, eu doar încercam să țin pasul cu el.
-Știi, eu am treabă puțin mai încolo, sper să nu te superi, s-ar putea să ma întorc chiar mâine.
-Da, nu-ți fă griji pentru mine, rostesc eu apăsat și ironic, deoarece chiar aveam nevoie de o companie și nu știu de ce, dar voiam să fie a lui.
Ia biletul unei bărci cu vâsle, iar apoi ne așezăm în ea. Puțin jenată de situație, având niște balerini fini, bleumarin și sclipicioși îmi can intra apa în ei, dar încercam să evit cât de mult posibil.
-Te distrezi? spune el spărgând această liniște care a părut a fi durat o grămadă de timp.
-Da, oarecum, îi răspund eu încercând să par fericită.
Apoi începe să mă împingă, de parcă ar fi vrut să cad din barcă, apoi am început și eu iar până la urmă, s-a rezolvat. Ne-am răsturnat.
Era o apă efectiv jegoasă, fiind de o culoare inimaginabilă a unei ape. Dar am reușit să ieșim fără să facem mare tam-tam, bucurându-mă de decizia luată mai devreme, lasându-mi telefonul la debarcader. Asta a fost, s-a încheiat distracția noastră de azi, el plecând acasă să se schimbe iar apoi la "treaba" lui foarte urgentă, iar eu acasă încercând să o sun pe Melanie de zor, dar fără niciun răspuns.
CITEȘTI
Ea și Ei
Teen Fiction-Deci...suntem singuri? El a dat din cap afirmativ, ridicându-se de pe scaun și privindu-mă intens. L-am împins în pat, el crezând că voi urma și eu lângă el. -Hai ridică-te și fă-mi un sandwich! îi zic eu puțin amuzată de situație.
