The love it's like a suicide

'' Nu mai este cale de întoarcere .. ''

Am ajuns acasă , nu ştiam nici ce trebuia să fac .. nici dacă să renunţ sau nu la ea . Sincer , o iubeam mai mult decât orice , dar trebuia să mă gândesc şi la mine , aşa că .. încerc să o uit , o i-au de la capăt . Pentru o perioadă nu prea ieşeam din casă , singura mea ieşire era drumul spre serviciu şi din când în când o mai scoteam pe Aquila afară să îşi facă nevoile sau să se recreeze , însă de fiecare dată nu puteam să o văd pe Brianna . Exact în felul ăsta au trecut mai bine de 2 luni , nu o uitasem , ba din potrivă .. o doream din ce în ce mai mult , îi simţeam cu fiecare secundă din ce în ce mai profund lipsa şi cel mai dureros era .. că nici măcar nu vroiam să mă gândesc la lunile petrecute împeună pentru a nu-mi adâncii rana . Pur şi simplu '' El '' câştigase .. eu eram pierzător , simţeam că nu o pierdusem numai pe ea , ci şi ultimul gram speranţa pe care îl mai aveam ( aş fi menţionat şi sentimentele , dar sincer .. aş fi minţit ) . Pur şi simplu eram obsedat de ea .. . Într-o seară Nathan mă scoate în club , poate , poate mă mai înveselesc , deşi cluburile , băutura , etc .. nu prea stăteau în caracterul meu . În fiecare fată ce se dase pe lângă mine în aceea seară încercam din răsputeri să o văd pe ea .. dar nu , pur şi simplu nu puteam .. ea , ea era unică , era specială , era singura femeie de care mă îndrăgostisem orbeşte , mai ceva ca o copilă cu suflet curat . Însă .. povestea nu se poate încheie aşa , nu ? Starea mea de loser sau mai bine zis pierzător total , falid de tot ce înseamnă speranţă sau fericire avea să se schimbe radical într-o dimineaţă de sâmbătă ( ţin să menţionez că era deja August ) ca deobicei vroiam să o scot pe Aquila la o scurtă plimbare , pornesc pe aleea ce tranversa casa ei , nici nu păşisem bine căci speranţa mea îmi apare cu ochii ei mari şi căprui către mine , cu un zâmbet larg .

'' Heei , ce mai faci ? ''

'' Hei.. bine , tu ''

'' Bine , vroiam ... vroiam doar să îţi dau asta , poate nu e prea firesc dar .. pur şi simplu , simt că te vreau acolo .. ştii tu , ca amici .. ''

Îmi dăruise un plic verde închis , încercam să îl deschid ..

'' Oh , nu-nu .. mai , mai bine îl deschizi când ajungi acasă , ce zici ? ''

'' Ok..''

Ce oare putea fi atât de confindenţial încât nici măcar să mă lase să-l deschid de faţă cu ea în acel plic ? În fine , ea pe la urmă se duce înapoi în casă .. după cum mulţi dintre voi deja deduceţi , sigur nu l-am deschis când am ajuns acasă .. ajugând în parcul Petwool , un parc special amenajat pentru animale de companie , gen câini , o las într-un din grădiniţele de pe acolo liberă să alerge , timp în care mă aştez pe o bancă şi desigur , deschis plicul , arzând de nerăbdare să ştiu ce se află înăuntru . Nu , asta .. nu , nu , nu putea fi real .. e o iluzie .. e inreal.. pe plic se afla scris mare şi îngroşat de tipar '' INVITAŢIE LA NUNTĂ ( 29 SEPTEMBRIE ) '' . NU , ASTA NU SE PUTEA ÎNTÂMPLA ! Demonul din mine începea din nou să urle cu putere ..pentru prima dată în viaţa mea , cu adevărat simţisem cu era să tremuri incontrolabil . Am luat-o rapid pe Aquila din grădiniţa de unde se afla şi în paşi fulgerători ajung acasă . Mă plimbam ca şi în seara din urmă cu 2 luni , de colo - colo . Simeaţeam că nu puteam lăsa aşa .. mă simţeam neputincios , nu suportam aceea stare .

'' ŞI AI SĂ LAŞI LUCRURILE AŞA ?! ''

'' Şi ce ar trebuii să fac ? Nu am nici cea mai mică idee .. e prima oară când.. ''

'' Ştiu , nătângule .. e prima oară când tremuri , sunt tu ! ŞTIU PREA BINE DESPRE CE VORBEŞTI ! ''

'' Te rog , te rog , te implor .. ajută-mă .. ''

'' Ryan , Ryan .. gândeşte-te biine .. tu defapt ce vrei ? Tu ce vrei defapt ? ''

'' Pe .. pe ea''

'' Şi cum crezi că ai să o obţii ? Umh ? Tu defapt ce trebuie să fac ca să o ai ? ''