Pentru ca mama lui Liam,era batrana pentru a fi mama Mishei,a spus ca daca am vrea ca noi,sa e insusim acest rol,si sa ne-o dea noua. Noi am acceptat.... Deja incepea sa ne spuna "mama+tata",si alte cuvinte duioase... Ieseam cu ea in parc,ne distram si aveam diverse activitati ca intre fete....
Fetita mea,Misha,deja avea 10 ani...mergeam cu ea in oras,la film pana intr-o zi cand,copii la scoala au inceput sa-si bata joc e voi... Venind acasa,i-am explicat adevarul,si,a inteles.
Liam,nu prea stia cum sa vorbeasca cu ea,si nu se juca cu noi decat jocuri in 3. Insa ii placea sa mearga la film.
O educasem amandoi foarte bine si frumos,si paream o familie fericita,insa nu era asa. Eu aveam ceva pe suflet si nu stiu,eram constienta ca nu era fata mea,insa ma atasasem de ea...
Nu vroiam sa ii arat ei nimik din tristetea mea,dar eu ma simteam falsa. Ma simteam prefacuta in fata unui copil nevinovat,si care nu-mi gresise cu nimik...
Am dus la Biserica sa ma rog,pentru ca eu niciodata nu am fost falsa.... Dupa cateva zile,sentimentele mele se schimbasera la 90*. Si asta era bine....
