Totul era bine,zambetul fiecarui membru din familie ne bucura pe toti.
Eu eram plecata la munte cu fetele, si primesc un telefon de la Mona. Mona prietena mea cea mai buna.
-Alo, da?
-Bună, ce faci?
-Bine... Tu? Pari speriată. S-a întâmplat ceva?
-Mda... Dar nu știu cum sa îți spun.. Cum sa încep.
-Spune-mi totul de la cap la coadă dacă poți și dacă pot sa te ajut cu ceva.
- O...K. Steven a făcut accident cu mașina, aceasta luând Fox imediat. Nu se știe dacă a putut sau nu sa iasă din mașină, cert este că numai era cu nimeni în mașină, și că nu a fost el de vină la accident. El a fost la mijloc, accidentul fiind intre 5 mașini, parcă.... Faza este că, ai grijă de fetițe, și te țin la curent cu tot ce aflu.
-Poftim?! Să stau liniștită atunci când iubitul meu a avut accident și nu se știe dacă mai trăiește??? Ești nebună... Imediat ce se trezesc fetele am și plecat. Trebuie sa văd ce face, cum se simte. Am dreptul ăsta. Îl am!!!! Spun eu și închid telefonul, începând să plâng în hohote.
*Mona P.O.V*
Îmi pare rău că am fost nevoita să îi spun, sărăcuța.... Dar, mai bine să știe decât să afle de la televizor altele.... Pfff. Eu de ce mă simt prost, oare?!?
~~~DUPĂ 2 ORE~~~
Ajunsă acasă, îmi fac un duș, las fetele acasă, și plec la spital val vârtej. Lacrimile curgeau.... În mintea mea erau o mulțime de lucruri de gânduri de.... Pfff.. Ajunsă la spital fug repede la un doctor, acesta spunându-mi că este la camera 23. Urc scările repede, și ajung la ușă... O deschid și... Îl văd pe el plin de vânătăi, cu sânge așa, perfuzii la ambele mâini, i se fac proceduri și ugh.. La capul lui sta fica lui.
- Este bine?
- Nu.... Îmi spune ea în hohote...
- Pari obosită. Du-te acasă, dormi puțin, și vino peste câteva ore. Stau eu aici, și dacă se întâmplă ceva, te sun. Bine?
-Și dacă tatăl meu moare?!? Eu ce fac, dorm?!?!? Ugh... Scuze chiar sunt obosită. Am sa vin peste o oră. Te iubesc, tati. Fă-te bine, te implor.
Rămasă singură în cameră cu Steven, pot plânge acum așa lacrimile curgându.i pe mână..
-Steven, Fă-te bine... Te rog, iubitule, te implor. Nu ma lasă singură. Avem 2 minunății, te rog scumpul meu... Te rog suflețel.... Nu mă lăsa. Luptă să te faci bine repede minunea mea. Spunându-i aceste cuvinte, și uitându-mă la el, nu se mișcă, parcă mă durea și mai tare. Și plângând pe lângă el, vin deodată 6 medici, 4 asistente, ma iau de braț și ma dau afară. Trebuiau să îi facă o operație, din câte înțelesesem. Stăteam lângă ușă, ca un câine și așteptam un răspuns, că na... Putea să moară, putea să își revină.. După 8 ore, de intervenție, iese medicul rezervat în detalii și îmi spune să nu intru în cameră, căci încă este o stare foarte foarte critică. Eu, văzând ușa deschisă, îmi arunc un ochi, și... Îl vad tăiat tot pe abdomen....
-Nenorociților!!! Ce ii faceți?!?! Criminalilor!!!!! Oarba după voi, de nenorociți împuțiți, l-ați tăiat... Cu ce v-a greșit vouă acest om?!?
-Doamnă, vă rog să ieșiți și sa va calmați, va rog frumos..
Ieșită afară, mă așez pe lângă ușă, și aștept să văd ce mai poate urma.... Plânsă toată, simțeam că mor, efectiv .... Numai știam pe ce lume sunt, în puii mei.. Era și este cumplit...
HEII, CE CREDETI CĂ SE VA INTAMPLA?! LĂSAȚI ÎN COMENTARII, NU UITAȚI SĂ VOTAȚI ȘI SĂ VĂ SPUNETI PAREREA. VA PUP.
