L-am privit printre gene, dorindu-mi să fie doar o halucinație, un produs al imaginației mele.
-Ce cauți aici?
-Tocmai am terminat de explicat.
-Motivul adevărat. Te-ai jurat că nu vrei să mai auzi de mine.
-Se pare că nu-mi pot ține jurămintele, dar ști deja asta.
Am simțit o înțepătura puternică în același loc ca mai devreme, dar nu doream ca și el să vadă asta. Am strâns puternic maxilarul, încercând pe cât posibil să maschez ce mi se întâmpla.
-Tocmai de asta nu te vreau prin preajmă.
-Uite ce e, papușo. Joseph îmi ia gâtul dacă nu am grijă de tine. Fie căți convine sau nu, vom petrece multă vreme împreună, exact ca pe timpuri.
-Pe atunci era o plăcere, nu pot spune la fel și acum.
-Va fi, te asigur.
Am dat ochii peste cap, întorcându-mă și tratându-l cu spatele în timp ce-mi despachetam bagajele.
-Chiar îmi lipsea această priveliște.
Vocea lui arogantă îmi inundă urechile, cauzându-mi o explozie a nervilor.
-Dacă te mai holbezi mult la fundul meu, te voi retrimite direct în iad.
-Iubito, sunt un demon. Ai uitat că acela este locul meu preferat?
Am oftat, ignorând orice continua să spună.
-Ce face Augustus?
-Nu te privește.
-Nu mai fi așa arțâgoasă, asta e treaba mea! Ști că-l simpatizez pe puști.
-Dacă tot vrei să ști, momentan iși revine după ce Ter l-a înghețat din greșeală saptămâna trecută.
-Vorbești serios? Cum a reușit?
-Îi cresc puterile și fără să realizeze l-a înghețat în timp ce se jucau jocuri video. Dan i-a șters memoria și Jo îl controlează în fiecare zi.
-Îmi pare rău să aud că a trecut prin asta.
-Tu vorbești serios?
Am pufnit sarcastică, privindu-l.
-Tu adori să provoci suferință oamenilor, asta e puterea ta. Cum poți să spui că-ți pare rău când se întâmpla ceva rău cuiva?
-Este puterea mea, dar asta nu înseamnă că-mi place ca și oamenii la care țin să pățească ceva. De exemplu pe tine mereu te-am protejat.
-Incredibil. Ai o parte sensibila? Nu este posibil așa ceva! Toată viața ta singurul care te-a interesea a fost propria ta persoană. Nu pot să cred că ai tupeul să spui așa cuvinte.
-Tupeu am destul. Spun adevărul, ce te deranjează?
-Tot un demon mincinos ai rămas.
-Elisa, încetează.
-Să încetez? Ce nu suporți să fi tu cel atacat? Preferi doar ca tu să fi atacantul? Ani de zile ți-am stat la picioare, iubindu-te mai mult decât propria-mi viață, iar tu ai fost un măgar indiferent. M-ai tratat ca pe o oarecare, înșelându-mă, mințindu-ma pe față cu tot felul de povești sf. Am suportat totul doar pentru tine, dar nu a fost niciodată de ajuns. M-am supus ca o sclavă, crezând că poate totul se cauzează din pricina puterilor tale, dar nu este așa. Latura ta umană este așa, nu mai poți da vina pe demoni. Acum de ce ești aici, de ce mereu te întorci la "uzata" de mine? Tu m-ai numit așa acum câteva zile, îți amintești? Nu-mi doresc decât pace să mă pot concentra pentru mine.
-Iubito, nu vorbi așa. Ști prea bine că tu ești singura care mă poți controla, singura care poate stăpâni demonul din mine. Nu pot pleca, ai nevoie de mine cum am și eu nevoie de tine. Ne completăm și știu că și tu simți asta. Nu mă poți alunga.
-Ba pot și o fac. Ieși afară!
-Nu!
Am incleștat pumni, respirând adânc. Am simțit cum venele din jurul ochiilor se încordau, ceva crescând în pieptul meu. Privirea lui Derek s-a schimbat, îngrijorarea aparându-i în ochii. Am simțit cum picioarele mi se desprind de sol, ridicăndu-mă ușor in aer. Legile gravitației nu mai erau de mult respectate de corpurile noastre, dar acum e pentru prima dată când se întâmplă fără ca eu să fi cerut asta. Am tras puternic aer în piept, iar în următoarea secundă un strigăt asurzitor părăsi corpul meu.
-Am spus să dispari!
O lumină albastră ieșișe împreună cu vorbele din gura mea, iar Derek își acoperii ochii ca și cum încerca să se apere de ceva. Mi-am privit reflexia în geam, observându-mi ochii vișinii. M-am speriat, niciodată nu mi s-a mai întâmplat asta. Am închis ochii instantaneu, simțindu-ma deodată grea. În următoarea secundă corpul meu lovii dușumeaua camerei. I-am simțit mâna lui Derek dându-mi părul la o parte de pe față.
-Relaxează-te iubito. Sunt aici.
CITEȘTI
Luna la asfințitul soarelui
Ficción GeneralNe minunăm de frumusețea soarelui la asfințitul său, de nuanțele sale, de puterea ce o revarsă peste cerul infinit. Așa am ajuns să ignorăm luna, care și ea este prezentă în acele momente. Este la fel de prezentă ca și soarele, doar că preferă să st...