Bijutierul din Seoul

2 × 2

       Interogările membrilor familiei lui Kim Minju, precum și a prietenei pe care o vizitase în seara crimei au decurs bine, într-un timp scurt, ceea ce a surprins-o pe Chaerin. Din păcate nu a aflat informații foarte relevante, doar lucruri obișnuite despre o femeie obișnuită. Kim Minju muncea ca vânzătoare la un magazin mic ce se afla la strada principală. Ea și familia ei duceau un trai modest. Soțul ei e electrician, și au împreună două fetițe gemene, un detaliu care într-adevăr a intrigat-o pe Chaerin, cu toate că nu-și poate da seama din ce motiv. Soțul ei, Kim Taejun, era destul de disperat și vizibil afectat de cele întâmplate, și a mărturisit că în seara crimei se afla la serviciu, în tura de noapte, iar fetițele, de vreme ce au 12 ani și se pot descurca pe cont propriu, erau singure acasă, în așteptarea mamei lor. Minju plecase după-masă în vizită la prietena ei, Lee Yurin, care se mutase într-o casă nouă, și care o invitase pentru a-i prezenta noua locuință. Nimic ieșit din comun, și nici un detaliu care s-o pună pe gânduri pe Chaerin. Din investigațiile întreprinse de echipajul lui Lee Chan reieșea că mărturia lui Taejun era adevărată, iar astfel iese din discuție posibilitatea ca el să fie criminalul lui Kim Minju.
  
     Chaerin rămâne concentrată pe problema cazului în timp ce se îndreaptă spre biroul ei. Mintea ei roiește de mii și mii de întrebări. De ce a acționat criminalul atât de stângaci și totuși atât de priceput? De ce a lăsat un cadavru cu indicii la vedere într-un mod foarte evident? Ca și cum ar fi vrut ca trupul neînsuflețit să fie găsit rapid și investigat. De ce tocmai Kim Minju, care era o femeie normală? Cum ar trebui Chaerin să lege informațiile pentru a desluși ceva?
   
    Intră în birou și-și așează paltonul pe umeraș, în timp ce se îndreaptă spre masa de lucru. Un obiect neindentificat de lângă tastatură o scoate din transa cazului lui Kim Minju. Chaerin înșfacă plicul frumos decorat cu parafa departamentului și îl deschide cu un gest ce trădează dezinteres, și răsuflă iritată, deoarece știe deja despre ce e vorba. E acea perioadă a anului.
   
     În fiecare an, în luna martie, departamentul oferă șansa detectivilor repartizați în secții minore să avanseze și să preia posturi de parteneri ai unor detectivi mai avansați în grad, precum sunt Kim Mingyu, Han Chaerin, Moon Byulyi, și emblematicii Kwon Soonyoung, Lee Seokmin și Boo Seungkwan, care alcătuiesc trioul "BooSeokSoon". Din anumite motive personale, Chaerin a refuzat acceptarea unui partener în ultimii trei ani, astfel că, și de data aceasta, alege să rupă plicul cu înștiințarea și să-l arunce în coșul de gunoi de lângă birou.
   
-Același răspuns și anul acesta? se aude vocea directorului Choi, care stă rezemat de tocul ușii la intrarea în birou. Își bagă mâna dreaptă în buzunarul pantalonilor, și se îndreaptă legănat spre fereastră. Chaerin îl privește în calea lui spre geam, admirându-i figura impunătoare. Choi Seungcheol e directorul departamentului unde Chaerin activează, și e unul dintre puținii superiori pe care femeia îi respectă. Mereu a fost de părere că i se potrivește perfect locul de muncă, deoarece, datorită calităților sale de lider, Seungcheol a reușit mereu să-i împace pe toți, chiar și pe încăpățânații precum Chaerin și Mingyu. De altfel, e o personalitate blândă, dar serioasă, iar astfel toți din secție îl adoră.

-Știți bine că nu am nevoie de un partener, domnule director, îi răspunde Chaerin, ridicându-se de la birou și urmând gestul bărbatului.

-Așa este, spune acesta scurt. Pot trece cu vederea refuzul tău de fiecare dată, dar din păcate, doamna detectiv Moon nu o să accepte din nou reacția asta a ta.

-Dumneavoastră și dânsă cunoașteți prea bine motivul pentru care nu doresc un partener. Pe lângă asta, funcționez mai bine pe cont propriu. Aveți și dovada cazurilor elucidate de mine de pe perioada anului trecut, protestează Chaerin, încercând să încheie cât mai repede conversația.

-Ca în fiecare an, am încercat să-i explic asta doamnei Moon, continuă Seungcheol, dar anul acesta, când i-am menționat din nou aceleași detalii, a sărit ca arsă de pe scaun, și mi-a ținut o predică extrem de lungă.

-Nu sună prea bine, oftează femeia, punându-și mâinile în sân.

-Am trecut printr-o mustrare de neimaginat, Han.

-Îmi cer scuze că v-am cauzat probleme, domnule director, dar chiar nu doresc să lucrez cu cineva, se apără Chaerin.

-Eu personal te înțeleg, dar doamna detectiv nu mai poate să te înțeleagă. Din păcate s-a gândit deja la o decizie, știind că vei ignora înștiințarea. Iar eu am venit să te anunț despre planurile ei. Poate te vei gândi încă o dată înainte de a face alegerea finală.

-E puțin probabil, dar totuși, vreau să aud "propunerea" doamnei Moon, răspunde Chaerin serioasă, privindu-l fix pe director.

-Dacă nu accepți anul acesta să primești un partener sau mai mulți, te va transfera fără doar și poate în echipa lui Kim Mingyu.

      Chaerin rămâne cu gura căscată în timp ce-l privește pe director. Tocmai a zis ce a zis? Sau nu a auzit bine?

-Poftim?! răbufnește femeia. E singura reacție pe care o poate avea. Pe lângă miile de cuvinte nu tocmai frumoase despre doamna Moon care îi trec acum prin minte.

     Chaerin simte cum furia preia controlul puțin câte puțin. Se abține. Dacă ar fi singură în încăpere, probabil ar lua scaunul de la birou și l-ar trânti ici-colo cât ar putea. Doamna detectiv Moon e conștientă de motivul pentru care Chaerin nu dorește un partener și nu dorește ca acesta să fie vreodată Kim Mingyu. Din cauza unor întâmplări personale, femeia consideră că e mai bine să-l evite. Nu l-ar putea ierta niciodată. Și cu toate că doamna Moon știe toate detaliile, alege să îndrăznească să facă pasul acesta.

-Îmi pare rău, Han, murmură directorul, dar cred că e momentul să colaborezi cu cineva. Avem destui aplicanți pe listă și putem găsi pe cineva destul de competent încât să-ți satisfacă așteptările. Pentru că, bănuiesc că n-o să accepți să te aliezi cu dușmanul, nu?

-În nici un caz, oftează frustrată. Deși mi-ar plăcea să nu mă aflu în situația asta. Doamna Moon știe că nu mă poate constrânge cu una cu două, așa că s-a gândit să atingă coarda sensibilă.

-Nu degeaba e o veterană iscusită, surâde Seungcheol.

-În regulă, bănuiesc că nu am de ales. Vă rog să-i transmiteți că accept un singur partener, cedează Chaerin în cele din urmă.

-Cred că va fi încântată să auda asta. Îl voi trimite pe Jihoon cu registrele aplicanților.

      După plecarea directorului Choi, Chaerin rămâne iar îngândurată. În ultimii trei ani a lucrat pe cont propriu. Doar cu ajutor general din partea criminaliștilor. Și s-a descurcat de minune. Nu are nevoie de un partener, dar acum se găsește constrânsă să accepte unul. Oftează profund și-și închide ochii. Nici nu se gândește să colaboreze cu viitorul ei partener detectiv. Va accepta pe oricine doar pentru a evita transferarea în echipa lui Mingyu și, bineînțeles, pentru a scăpa de trăncăneala anuala a detectivei Moon despre cum ar trebui să treacă peste și să nu mai țină ranchiună pentru cele întâmplate, inclusiv pentru Kim Mingyu. Dar Chaerin nu poate trece peste, și de aceea continuă să-i dea la o parte pe cei din jur. Acum trei ani a învățat că nu poate avea încredere în nimeni, iar acest principiu al ei nu poate fi doborât atât de ușor.
    
     Telefonul îi sună neașteptat, iar când observă numele lui Jeonghan deasupra numărului de telefon, răspunde numaidecât. Acesta îi spune ceva rapid, iar după încheierea apelului, femeia iese în grabă din birou, îndreptându-se spre laboratorul criminaliștilor.

××××××××××××××××××××××××××××××××
   Am revenit cu un nou capitol! Dacă v-a plăcut, nu uitați să apăsați butonul de vot, înseamnă mult pentru mine! De asemenea, vă aștept părerile în comentarii!

    Aveți grijă de voi! ×❤️×