---->
<~Este 14 Februarie 2017, o zi destul de colorată fiind în timpul iernii. Ho-seok, un băiat cumsecade, era pe picior de a pleca din apartament...~>
Payoo~ Hii eu sunt Ho-seok, Jung Ho-seok. În curând împlinesc vârsta de 23 de ani, e mult? Nu mi se pare. Mă simt și mă voi simiți același indiferent de numărul vârstei mele, plin de viață și cu zâmbetul pe buze, același "Hobi" cum îmi spun prietenii mei.
.
Lucrul de care mă tem? Sunt multe, nu glumesc, mă sperii și tresar la fiecare mișcare. Dar serios vorbind, până acum...am fost refuzat de o persoană care începea să îmi fie dragă. Hmm. Prima dragoste?! Nu.
Nu o pot numi așa. Prima mea dragoste am întâlnit-o acum 14 ani, încă țin minte, la râul Han. Fata aceea, doar dintr-o privire, mi-a atras atenția. Huh.
Pot spune că sunt nebun de mic. Cine se îndrăgostește așa?! Și de la o vârstă fragedă.
.
Gata. Gata. O lungesc prea, prea mult. Am multă treabă azi, sunt grăbit, am mult de cautat și de muncit, simt că nu am timp de nimic. Asta mă înnebunește.
Ies pe ușa apartamentului, fiind la parter, plec direct și pe ușa de la bloc.
Merg liniștit, cu căștile, muzica, în urechi, pe stradă.
Uitându-mă cu ochii ațintiți în telefon, nu îmi dau seama ce se întâmplă pe drum, dar sunt calm și încrezător.
Până când...mă ciocnesc de cineva, îmi cade telefonul din mână, la fel și acestei persoane.
― Aishh~ Idiotule! Fi atent pe unde mergi!*îmi spune pe un ton rostit*
― Ești okay?
― Ești surd?*țipă și mai tare la mine, se ridică călcând șchiop, luându-și telefonul*
― Eram sigur că te-ai lovit la picior- Îmi pare rău! Scuze-*mă aplec încontinuu*
― "Scuze"? Îți ceri "scuze"? Doar fii mai atent pe unde mergi-*îmi rostește cu o aroganță pură*
Ugh. Mă rănește aroganța persoanelor, chiar și dacă nu le cunosc deloc. Îmi iau telefonul de jos, când mă ridic, mă uit mai atent la ea și- E f-fată?
Își dă ochii peste cap și își continuă drumul șchiopătând. Mă uit după ea. Îmi scutur capul pentru a îmi revenii, îmi continui și eu drumul.
.
Ajung în fața restaurantului, primul meu loc de muncă, part-time. Mai am unul, principal, e o firmă de cosmetice. Firma nu este a mea, este a unui prieten bun, Jin, Kim Seok-Jin. Sunt ca un fel de controlor acolo.
Jin îmi spune ca am o față fină, deci cele mai multe cosmetice mi se pot aplica cu ușurință pentru a fi testate. Practic, am o importanță majoră în acea firmă.
.
Apoi, nu e un loc de muncă dar îmi ocupă timpul, studioul. Nu cânt decât din când în când, dar nu asta e important. Ceea ce fac e să îl ajut pe cel mai bun prieten să îi înregistrez așa zis-ul rap. Cântă magnific.
Yoongi, Min Yoongi, despre el este vorba. Un băiat cu suflet bun, dar vrea să arate că e genul de băiat rău și dur.
.
Îmi iau sortul și mă pregătesc să îl ajut pe Jimin, alt prieten bun, micuțul nostru, la înălțime.
― Ohh- Hobi!*vine înspre mine* Nu e deranjant să ne tot ajuți, pe noi toți?*spune cu o voce ingrijorată și caldă*
― Stai liniștit! Sunt aici pentru voi toți-*încântat, îmi pun mâna pe piept*
― Da- Dar nu ai un loc de muncă sigur și doar al tău- Ceea ce mă enervează- *se uită în altă parte, evitând să mă privească în ochi*
― Jimin- e în regulă! Am să îmi găsesc și eu- atunci nu o să vă mai pot ajuta!*spun zâmbind*
― Așa să faci hyung!*zâmbește și el*
― Și tu ar trebuii să încetezi din a îți face griji pentru alți-*îmi ridic privirea asupra lui*
