---->
Umbra ușor, ușor se scufunda. Simt cum pe umărul meu își face apariția o atingere grea, a unei mâini.
Ma sperie, nu știu ce se întâmplă. Încerc să dau din mâini încât sa lovesc aceasta persoană, pentru a scapa.
― Auch- Stai!! *mă prinde de mâini*
Îmi întorc privirea la auzul acestei voci, una calma și cunoscută urechilor mele.
E fix Ho-seok. Ahh- Omul nu e zdravăn!! Cine naiba face lucruri de genul? M-am speriat din cauza acestui idiot simpatic- Ahhh. Lacrimile mele nu încetează din a curge continuu.
― Ahh- Ce ai pățit?*se uită în ochii mei* Ai plâns?!
― Nu întreba asta!!*spun și mă apunca iar plânsul*
― Nu- Aish~ Nu plânge...*îmi șterge lacrimile de pe față* Orice ar fi- Nu trebuie sa suferi singură- nu?
― M-Mulțumesc-*îl iau, brusc, în brațe*
― O- La asta nu mă așteptam...
~> Perspectiva Ho-seok:
Woah...ma trecut un fior pe șina spinării. Cum ar trebui sa reacționez? Nu e ca și cum este la fel ca Yoongi- încât sa răspund cu calm.
Go Eun se dă rapid din brațele mele, simt cum m-am încălzit tot. Ahh- Sper ca nu m-am înroșit în obraji. Nu e momentul.
Ea, se uită în parți în timp ce se șterge pe genunchi plini de praful gros de pe ciment.
Ma ridic în picioare și îi întind mâna, în semn să se ridice cu ajutorul meu. Se prinde cu greu de mana mea și se ridică.
― Ești ciudat-*spune confuză și se uită la mine*
― Ciudat?*mă mir la spusele ei* Cu ce sunt "ciudat" ?
― Nu reacționezi fals ca alte persoane-
― Nu vreau să fiu fals-*îi zâmbesc larg*
Ahh, da! Am găsit niște persoane cu găluști calde...am și uitat de ele. Le scot din geantă.
― Ahh- La naiba- Ce frige!!
Spun nervos, mai aveam puțin și le scăpăm pe jos, la cum am jonglat cu ele în mâini, în dreapta și în stânga. Go Eun bufnește în ras, ceea ce îmi atrage atenția.
Nu e amuzant. M-am fript-
Ma bosumflez la râsul ei deși e oarecum simpatic.
― Ce e cu fața asta?!*spune aceasta continuând să râdă de mine*
― Razi de mine-* îmi pun privirea în pământ* Cum ai vrea sa reacționez?*mă uit, din nou, la ea*
Brusc mă bufnește și pe mine râsul când îmi aduc aminte cum am reacționat. Haha. Sunt penibil.
― Acum razi și tu- *îmi spune arătând spre zâmbetul pe care îl am* Woah- Cum reușești asta?*se uită, brusc, mirată la buzele mele*
― H-Hm?
― Buzele tale- Arată că o inima-
Se apropie foarte mult de mine, arătând cu degetul spre buzele mele.
― P-Poftim?!
― Vorbesc serios-
Se uită din ce în ce mai atenta, ceea ce îmi da un fior ciudat. Sunt aproape de a ma întinde pe cimentul rece. Gândul îmi fuge în alta parte, ce e cu mine?
― Vreau acasă-
Spune brusc, se ridică în picioare și o urmăresc cum merge spre poarta parcului.
Stau, încă pe jos, sa realizez ce tocmai s-a întâmplat. Ahh, Go Eun a plecat!!
Ma gândesc brusc la asta și alerg spre poarta parcului, pentru a o prinde din urmă.
Din fericire, e chiar lângă parc, nu a plecat prea departe. Se uită, fără să se miște măcar puțin, într-un loc.
Ma apropii de ea, ușor, încât sa nu o sperii din nou. Oare de ce se comportă așa?
