Te voi iubi mereu

Capitolul 5

Din capitolul anterior:
Stephanie:

Ok! Păi mergem jos si ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic? Ca sa nu isi dea seama Damon?
- Nu! Eu ma duc jos si tu sari pe geam si intri pe usa si zici neata si daca te intreaba Damon unde ai fost zici ca la o scurtă plimbare! Ne-am inteles!
-Bine șefa!
- Nu imi mai spune asa! Ca te pedepsesc !
-Și cum ma rog! Ca aseara? Spune cu fata perversă
- Vezi ca întoarcem foaia! Si numai sunt buna cu tine!
-Cand ai fost tu vreodata buna cu mine? Spune amuzat
-Aa da! Ieși mai repede!
-Bine bine! Gata ma duc! Si sare geamul
Băiatul ăsta e incredibil e asa de enervant câteodată dar si foarte atrăgător .
Înapoi în prezent:
Cobor scările destul de agitată,sper ca planul meu si a lui Ștefan sa tina. Dar pentru asta in primul rand Stephanie trebuie sa te calmezi doar esti o Pierce ce dumnezeu. In living pe canapea stătea Damon,care era cam trist. Nu l-am văzut niciodată așa, ceea ce înseamnă că probabil ca a pățit ceva. Ii sparg gândurile cu un scurt si frumos:
-Neața Damon!
- Oh! Neața! Nu te-am vazut! Incearca sa faca o gluma
-Serios! Asa de mica sunt? Intreb confuza
-Chiar vrei sa iti raspund la întrebarea asta?
- De ce nu?! Adica pana la urma e sinceritatea ta asa ca o sa o accept! Spun cu incredere
-Hai ca ma faci sa rad:)! Esti o Pierce! De ce sa te intereseze parerea mea?
- Da! In fine ai dreptate!
-Apropo! Unde e Stefan? L-ai vazut?
Si acum am incurcat-o pentru ca Ștefan nu mai intra pe usa zici ca l-a inghitit pamantul.
-Habar nu am! Nu stiu! Si eu il cautam de dimineata!
- Oh! Serios? Eu cred ca l-ai si gasit! Spune el serios
-Hahaa! Ce amuzant esti Damon in dimineata asta!
-Eu?! Acum chiar nu sunt amuzant! Unde e Stefan?
- Nu stiu! Vrei sa ma jur ca nu stiu!
-Neah! Te cred! Dar sper ca nu.... Si nu apucă să spună ce urma pentru ca pe usa apare Ștefan. Am uitat ca a plecat de la mine din camera decât cu maieul pe el. Si vai de mine cat de bine arata. Si atunci imi dau seama ca ma holbez asa ca ma opresc:
-Pot sa stiu si eu de ce va holbati asa la mine? Am ceva pe fata? Spune serios
-Aaaaaaa,nu! Decat ca.... mi se pare ciudat sa iesi afara asa! Spun cam agitată
-Serios?! Sunt aproape treizeci de grade afară!
-Aa da! Nu stiam! Pentru ca nu am iesit afara!
-O....k! Mie situația asta mi se pare destul de ciudată! Asa ca va las sa discutați! Damon pleaca si noi rămânem în living
-Phew! A fost cat pe ace!
-Cat pe ace?
- Da!
-Cat pe ace? Sa ce?
-Se ne descopere Damon!
-Și ce ar fi fost rau in asta? Intreaba ironic
-Stefan! Ce ai?
-Eu?! Nimic tu esti cea care are ceva! Si cu asta pleaca si ma lasa confuză. Ce dumnezeu a fost asta? Adica s-a comportat de parca nu sar fi întâmplat nimic aseara. Stii ce trebuie sa rezolv asta cu el acum. Ma duc pe scări, urc cat se poate repede. Bine cat se poate de repede atunci cand ai tocuri. Sunt in fata usi lui asa ca bat la usa. Aud un scurt "intra" si ma duc in camera:
- Ce mai e acum? Spune ca si cum e satul de mine
-Pot sa stiu si eu ce e cu tine?
- Cum te-am spus si jos cu mine nu este nimic! Se pare ca tu ai ceva! Si trece pe lângă mine si se duce la dulap
-Stefan! Tu esti constient de ce s-a întâmplat aseara?!
-Normal ca sunt constient! Dar sa fiu sincer nu prea ma intereseaza!
- Cum adică nu te intereseaza? Întreb confuză
-Nu ma intereseaza! Si incepe sa rada
- Ce e asa amuzant? Întreb ironică
-Amuzant! E faptul că mă pricep sa te pedepsesc acolo unde te doare cel mai tare! Si incepe sa rada
-Serios?! Mincinosule!
-Ee acum suntem chit! Tu nu m-ai mintit pe mine aseara? Asa ca la fel am facut si eu acum cu tine! Da serios chiar trebuie sa vorbim de aseara!
- Stiu! Spun destul de agitată pentru ca nu stiu ce hotărâre o sa ia.
-Aseara! Aseara... mama nici macar nu am cuvinte. Revenind la subiect! Aseara a fost frumos si chiar a contat pentru mine! Si vreau sa iti spun ca cel mai bine este.....
Nu îl las sa termine vorba pentru ca deja stiu cuvântulul "magic"
-Prieteni! Spun cu glasul trist
- Nu... adică da...de fapt stii ce mai bine cum ai zis tu sa rămânem prieteni!
-O...k! Deci ce s-a intamplat aseara, a fost o greșeală care s-a intamplat! Spun tristă
-...Da....exact...! Păi eu mai bine plec ma asteapta Elena!
- Mda! Sigur pai atunci ma duc si eu sa ma plimb putin!
-O...k! Deci mergem împreună?
- Da! Așteaptă să mă duc sa ma schimb!
-Inregula!
Ies din camera lui destul de tristă ma asteptam sa zică că nu este de acord cu mine și ca am inteles gresit,dar nu a fost asa,a fost de acord cu mine. Închid usa si ma preling pe ea lacrimile incep sa curgă. O lacrimă cate o lacrimă se așterne pe obrazul meu rosu si palid. Ce bine era daca chiar plecam aseara. Imi șterg lacrimile si ma îndrept spre dulap: