Două surori,doua suflete, doi frații, doua iubiri imposibile. Stephanie sora Kathrinei se îndrăgostește nebunește de unul dintre frații Salvatore. Katherine la rândul ei se îndrăgostește de Ștefan. Cele două ajung să iubească același băiat si sa apa...
Dispariții, peste dispariții au început în micul oraș. Mystic Falls a inceput sa fie din ce in ce mai întunecat,nimeni nu știe cine este responsabil de aceste dispariții. Nimeni nu sar fi gândit că orașul lor iubit poate deveni locul crimelor. La fiecare pas poti gasi cate un cadavru secat de sânge. Mystic Falls un oraș plictisitor in care nu s-ar intampla niciodata aceste crime a devenit tinta vampiritei fără umanitate Stephanie Pierce. O vampirita puternică, care nu a mai putut lupta si a cazut in bratele întunericului. Victime, peste victime făcea aproape in fiecare zi, suflete mici fără scăpare care cădeau în colții ei. Stephanie era schimbată, nici macar sentimentul de iubire pentru persoana de care s-a îndrăgostit pentru prima oară nu a mai putut să o salveze. Oamenilor le era teamă să iasa din case noaptea. Pentru ca atunci prinzatoarea stătea la pândă pentru o noua victima. Orasul Mystic Falls a devenit orașul lui Stephanie Pierce. Cine se punea în calea ei era mort. Nu avea resentimente pentru personale care le omora, resetimente pentru copii care ii lasa orfani. Tot ce o interesa era ca orasul sa înceapă usor usor sa fie distrus. Prima persoana care a dispărut din orașul crimelor a fost Bonnie Bennett o vrăjitoare a tot puternică care locuia în acest oraș. Nimeni nu mai stie nimic de ea timp de chiar câteva luni. A doua persoană a fost chiar vampirulul creat de ea si anume nimeni alta decât Caroline Forbes. O adolescentă rebelă care a picat in capcana diavolului. Prietena lor Elena este foarte îngrijorată, nu știe vreodata daca orașul ei va mai putea fi în siguranță.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Elena: Imi este frica, cred ca este prima oară când chiar imi este frica de moarte. Inteleg ca si-a oprit umanitatea din cauza pierderii groaznice. Mi-a luat toti oamenii dragi mie. După o săptămână am observat ca si mătușa mea Jenna si fratele meu Jermy au dispărut. Atunci chiar eram disperata si am apelat la persoanele care o cunosc cel mai bine si anume frații Salvatore. Suntem la masa cu o hartă si ne uitam la ea chioras nu stim unde o putem găsi, nici macar nu avem o vrăjitoare sa o putem localiza, suntem într-un punct mort. –V-ati gandit ca poate este încă în oraș? –Da ne-am gândit si la varianta asta! Dar ar fi prea usor fratioare! –Nu stiti niciun loc favorabil de ea aici? –Nu Elena! Am cautat-o peste tot nu stim unde ar putea fi! – Superb! Eu am venit la voi crezând că mă puteti ajuta! Si in schimb de asta gasesc nimic! Spun nervoasă – Elena! Incearca sa te calmezi! – Sa ma calmez? Damon!! Mi-a luat toate persoanele dragi! Una dintre ele a fost transformată intr-un monstru! Si tu , imi spui mie să mă calmez?! – Da! Pentru ca tipand, nu rezolvi nimic! Nu o aduci pe Bon inapoi si nici pe Blondie si mai ales pe familia ta! –Atunci, se pare ca am venit la voi degeaba! Imi iau lucrurile si plec val vârtej pe usa fără să îmi iau nici macar un scurt la revedere. Ies din casă,afara este destul de frig,merg pe străzile întunecate care înainte erau plini de oamenii. Locuiesc în orașul ăsta decand ma stiu. Aici este familia mea, viata mea, în niciun caz nu las o vampirita fără umanitate să îmi strice toate lucrurile dragi. Simt cum sunt urmărită,Elena liniste-te este doar in mintea ta,dar aud tocuri pe trotuar, vad cum la capătul străzii era o persoană în fața unui felinar. Chipul ii era palid,ochii ii erau de un rosu ca sângele. Se apropie de mine, din lumina care ma orbește. Simt cum mi-a înghețat sângele în vene,pulsul mi-o luase razna si atunci cand vad părulul ei buclat de culoare închisă,mersul grațios,sunetul tocurilor si colții ieșind la iveală atunci imi dau seama ca trebuie sa fug. Fug cat ma tin picioarele, fug cu toată ființa mea pana vad un copac ma ascund dupa acesta si incerc sa imi opresc bătăile inimii care bat foarte tare. Imi este frica,mie frica de ea, stiu ca este prietena mea, dar acum nu o recunosc. Ma uit pe furiș, ies dupa copac, dar mare greșeală am facut pentru ca in fata mea stătea prietena mea. Nu o puteam recunoaște, era schimbată foate schimbată. – Mai,Mai, poti fugi dar nu te poti ascunde! Spune cu ras malefic –Te rog Stephanie! Daca mai este un bine in tine nu face asta! Spun cu sfială in glas –Oh! Dar tie nu o sa iti fac nimic, am nevoie de tine pentru ultima mea mutare! – Ce-ai de gând? – Toate la timpul lor draga mea Elena! Spune si ma ridică de jos, sunt ridicata cu o forță puternică , mergem de mult timp si deja incep sa ma dor picioarele. La îndepărtare vad o pădure întunecată si deasă. Am o senzatie rea in legatura cu asta, se pare ca pana la urma Ștefan a avut dreptate, locul unde își făcea veacul si ucidea ca un monstru era fix sub nasul nostru la doar câteva străzi dinstanta. Ne adancim in pădure, pământul era de o culoare rosiatica, probabil ca aici sunt toate victimele ei, te rog sa fie bine Caroline si Bonnie. Ne adancim si mai mult in pădure,pana cand dam de o cabana din lemn, sunt împinsă acolo si vad o grămadă de ustensile pe o masă. Sunt ustensile destul de ascuțite nu stiu ce o sa vrea sa faca, dar tot ce sper este sa nu faca o mare greșeală. – Iti citesc frica din ochii! Si stii mereu mi-a plăcut să văd asta! Cum fiecare persona înainte să o omor se zvarcoleste ca rama in carlig! –Ce-ai de gând să faci cu mine? – Oh haide, credeam că esti mai deștepteata de atât? Doar nu crezi ca am adus astea pentru mine nu?! Spune în batjocura – Stephanie! Te rog nu! Orce nu mai asta nu! –Oh serios Elena! Esti patetica biata Elena, mereu o victimă, dar de acum vei fi o criminală! –Ce vrei sa spui cu asta? – Te voi transforma in monstrul in care niciodata nu ai vrut să fi! Vei fi o criminală si ma vei ajuta! Dar pentru inceput vreau sa iti aduc o persona draga tie! Bonnie poti sa intri draga mea! Cand o vad pe Bonnie plină de sânge,o mică muscatura ii se poate vedea la baza gâtului. Cine stie prin ce o fi trecut si săracă Caroline. – Bonnie! Bonnie! – Oh! Nu de aude scumpa,ea asculta nu mai de mine! Si la fel si cealalta prietena a ta! O vad pe Caroline cum intra in cabana ea nu are nimic, nu are nici o urma de muscatura sau sânge. Ea este intactă. – Oh buna draga mea Elena! Spune Caroline cu zâmbetul pe buze –Ca...ro..li..ne? Întreb confuză – In carne si oase! Si acum ce o sa facem cu ea? –Răbdare Caroline! Toate la timpul lor! Acum ce vreau de la tine e să îmi dai acel briceag! Si se uita la mine râzând malefic – Ce-ai de gând să faci cu ala? – Nu ai de ce sa te speri Elena! Te va durea decât foarte puțin! Nici nu o sa simti! Si se apropie cu briceagul de mine – Nu! Nu! Stephanie te rog, ai milă! –Milă? Dar tu ai avut cand mi-ai luat tot! Spune scuipand vorbele –Tot? –Da! Nu te face ca nu stii Elena! Nu face pe proasta cu mine! Nu iti merge si stii foarte bine asta! Mi-ai luat tot! Pe Ștefan! –Si Ștefan inseamna tot la tine? –Da! Insemna! Pana sa iti bagi tu coada aia jegoasa si sa strici totul! –L-AI ABANDONAT TIMP DE 145 DE ANI! SI CINE CREZI CA AR PUTEA SA TE IUBESCA VREODATA PE TINE UN GHIMPE IN COASTE CE ESTI! ESTI UN MONSTRU SI ASA VEI FI TOATĂ VIATA TA! Spun tipand si scuipand vorbele din gura. MIE SILA DE TINE! MIE SILA SA TE VAD IN OCHI! MIE SILA DE VIATA TA! AJUNGEEEE!!!!! Pana aici! Eu am vrut să fiu buna cu tine dar nu merge! Se pare ca briceagul nu e asa bun pentru tine! Si isi scoate colții. –Nu! Nuu! Nu! Stai departe de mine! –Ce acum ti-e frica? Mai devreme erai foarte curajoasă! Isi infinge colții în gâtul meu, simt cum tot sângele mi se scurge din mine, incep sa tremur, incepe sa imi tremure tot corpul, asta sa fie oare sfârșitul meu, asta sa fie locul în care voi muri, si momentul în care nu o sa mai exist. Vad cum isi îndepărtează colții de gâtul meu, ia briceagul de pe masa si incepe sa imi faca tăieturi pe toată pielea. Picături mici de sânge ies din corpul meu palid, sângele din obraz se scurge pe fata mea amestecat cu lacrimirile amare pe care le vărs. Nu mai zic nimic acum sunt la dispozitia ei la tortura ei si ea face ce vrea cu mine. După zeci, si zeci de ore de tortura, nu mai imi simt corpul, ma uit la el care acum este plin de răni, sângele se scurge pe podeaua din lemn, viata mea mai atârnă doar de un fir de ață, si anume firul de ata este chiar ea. Simt cum telefonul imi este scos din buzunar si aud o scurtă voce si apoi totul e negru si in ceata.
